Dacă ești păstor/ preot, cu siguranță te-ai îngrijit să ai o predică bine pregătită pentru azi. Poate că privești la ea cu mulțumire, iar mulțumirea este pe deplin îndreptățită. Ai reușit să pătrunzi în profunzimea textului și ai înțeles esența. În predică ai inserat elemente exegetice suficiente, astfel încât ascultătorii vor realiza rapid de unde ai scos ideile, dar nu prea multe: balanța dintre ideile exegetice și aplicații e foarte bună. Ai reușit să  găsești și câteva ilustrații potrivite. Predica nu a ieșit nici prea lungă, nici prea scurtă. Acum ai și „printat-o” și nu te mai saturi să o privești.

Ceea ce ai făcut până acum ține, în mare parte, de exterior. Mai rămân totuși câteva întrebări, legate de partea lăuntrică a lucrurilor, de inimă: înainte de a te ridica în fața adunării, ți-ai făcut timp să îți predici și ție, cel puțin o dată, acest mesaj? Speri că inimile ascultătorilor vor fi străpunse și cercetate: a ta a fost? Ah, cât de multe avem încă de învățat de la apostolul Pavel, care se temea ca nu cumva, după ce a predicat altora, să fie el însuși lepădat. Da, este obligatoriu să trudim pentru alcătuirea predicii. Mulți refuză să înțeleagă că o predică bună înseamnă muncă asiduă. Să nu uităm însă că, odată ce am alcătuit-o, nu suntem decât pe la jumătatea drumului.

A fi preocupat de interior însă presupune mai mult decât a ne predica nouă înșine propria predică. Este nevoie să privim, din nou și din nou, la motivația cu care predicăm și, în general, la motivația cu care slujim. Oare nu ar trebui să ne sperie posibilitatea unei slujiri de dragul nostru și nu de dragul Stăpânului? Oare nu ar trebui să ne sperie posibilitatea unei slujiri de dragul nostru, dar lipsită de dragoste față de cei pe care îi slujim?

A fi preocupat de inimă presupune și a privi cu atenție la derularea vieții noastre între cele două duminici. Este conduita mea cotidiană în acord cu cea duminicală? Duminica împart zâmbete și „pace!”, multă „pace!” tuturor celor cu care mă întâlnesc pe holurile și în sala bisericii. Am împărțit oare zâmbete și în casa mea, soției și copiilor? Am dus pacea în mijlocul căminului sau am semănat tulburare? Oare ce aș putea spune despre acele momente când am fost singur și nu am fost observat nici chiar de cei dragi. Ce spune telefonul meu? Ce se întâmplă la nivelul gândurilor mele? Sunt postura și predica de duminică în acord cu ceea ce sunt eu cu adevărat?

Trebuie să îți pui întrebări asemănătoare și dacă ești coordonatorul echipei care conduce biserica în cântare sau „liderul echipei de închinare”, cum s-a încetățenit vorba printre noi. Da, este foarte important să pregătești cântările. Mai întâi, să le alegi cu atenție și să le potrivești cu celelalte elemente din închinare; să te asiguri că cei care cântă alături de tine le cunosc și că vocile voastre se armonizează; să te asiguri că cei din departamentul tehnic au primit cântările, iar acestea pot fi proiectate, pentru ca biserica să cânte alături de voi. Multe alte elemente muzicale, tehnice sau organizatorice ar putea fi adăugate la cele deja menționate și nu sugerez nicio secundă că pregătirea aceasta nu ar fi necesară sau importantă. Susțin însă că nu e suficientă. Aceste elemente țin de latura exterioară, dar ce se întâmplă în inima ta?

Tu ești pătruns de mesajul cântărilor pe care le cânți? Ești încântat, ești cercetat și smerit, ești încurajat? Mai mult, după cum spuneam mai devreme, trebuie să te cercetezi cu privire la motivația pentru care cânți: ești motivat de Slava lui Dumnezeu? Îți dorești ca aceasta să strălucească, iar audiența să fie condusă într-o închinare plină de încântare, înaintea acestui Dumnezeu minunat? Este acesta scopul final al lucrării pe care o faci? Este aceasta motivația ta la lucrare și seva care te energizează pentru a merge mai departe sau, mai degrabă, te hrănești cu aprecierile care te privesc pe tine?

Ai mai putea chiar să te întrebi în ce fel modelează slujirea aceasta caracterul tău. Ești tot mai smerit în fața strălucirii divine și vezi tot mai clar nevoia ta de pocăință sau ești tot mai mulțumit de tine și tot mai convins că nimeni nu ar putea face o lucrare atât de frumoasă?

Întrebări asemănătoare trebuie să îți pui și dacă vei fi un simplu participant la timpul de închinare din biserică. Ne-am obișnuit să evaluăm reușita sau eșecul întâlnirilor bisericii în funcție de elemente exterioare. După cum am afirmat deja în acest text, importanța acestora nu poate fi negată. Acestea nu reprezintă însă scopul final, ci sunt doar forme, tipare în care vom așeza un conținut. Amintește-ți (!):

Nu trebuie doar să îți placă ceea ce se cântă, ci să fii încântat de Dumnezeul despre care se cântă.

Închinarea bisericii, predica sau cântarea au de-a face nu doar cu plăcerea, ci, în egală măsură, cu pocăința.

Nu trebuie doar să fii amabil și să zâmbești oamenilor pe care îi vezi (acesta e totuși un minimum!), ci trebuie să îi iubești.

Nu e suficient să pleci mulțumit de la biserică: trebuie să pleci zidit în credință.

Bineînțeles, lucrurile cu care plecăm în inimă țin foarte mult de ceea ce găsim la biserică, dar țin foarte mult și de așteptările cu care venim, tot în inimă. Elementele exterioare, ceea ce poate fi văzut, auzit și evaluat cu ajutorul unor criterii tehnice, sunt importante, dar ceea ce se produce în sfera nevăzută, în inimă, este crucial. Și, aș mai adăuga, imposibil de măsurat. Unul Singur poate să o facă.