Funcțiile muzicii din perspectivă spirituală (2)

Continuare de AICI

Despre Adam și Eva nu ni se spune că vor fi cîntat. În prima creație nu există muzică oare? Exista între îngeri și creația care a precedat creația omului? Nu știm! Revelația nu ne spune.

Cert este că Dumnezeu ne-a lăsat anumite mîngîieri învecinate cu Raiul, raze de lumină care parcurg această creație, chemîndu-ne spre noua creație, spre un cer nou și un pămînt nou, spre locul în care vom experimenta continuitatea cu această creație, dar și discontinuitatea, nu va mai fi soare, lună, mare, dar cu siguranță vom avea muzică.

Muzica, odată cu pășirea omului pe calea sfințirii, trebuie sfințită odată cu acesta. Omul născut din nou cîntă muzică nou născută din trăirile noi, trăiri duhovnicești. Din această pricină muzica capătă roluri noi în viața omului sfințit prin Duhul.

Care este rolul muzicii în viața omului gata să recepteze minunile sonore din pricina relației noi cu Domnul?

După funcția ”apocaliptică” și cea terapeutică, putem adăuga:

3. Funcția paideutică. Muzica este un excelent mijloc de călăuzire, de educare. Copiii care studiază la un instrument muzical își dezvoltă capacități și abilități lipsite celorlalți copii. Pe muzica lui Bach, Mozart și Vivaldi, activitatea cerebrală este stimulată în așa fel, încît s-au făcut experimente cu piloții militari, care în timpul misiunilor, pentru a se putea concentra mai bine, ascultau muzică clasică. Asemenea, chirurgi de înaltă performanță, care operau pe vase sanguine extrem de subțiri, au performat cu mai multă precizie operațiile respective în timp ce ascultau astfel de muzică. Studiul muzical formează disciplină, ordine mentală, stimulează puterea de concentrare și focalizare, atenția distributivă (imaginați-vă ce înseamnă pentru un organist să citească cheia sol, cheia fa, pentru mîna stîngă și portativul pedalierului!). Acum, în epoca în care copiii ne sînt furați de keyboard-ul computerului, să încercăm să îi ademenim spre tastatura instrumentelor muzicale, spre tastierele chitarelor sau claviaturile pianelor. Vor fi mult mai cîștigați și cu sufletele mai liniștite!

4. Funcția doxologică. Dacă primele două funcții sînt valabile și pentru omul necredincios și pentru cel credincios, funcția doxologică este exclusiv îndeplinită de cel credincios, care îl laudă pe Dumnezeu cu darul făcut. Muzica în Apocalipsa se dezvoltă în această dimensiune și se pare că aici ne este destinația. Vom cînta Laudele Mielului, căci Domnului locuiește în mijlocul laudelor Sale! Trăiesc un sentiment de frustrare enorm cînd aud unele cîntări în Biserică. Melodii cu totul mediocre. Versuri cu totul eretice și despărțite de sensul Cuvîntului. Expresii ale unui sentimentalism decadent, toate acestea date la maxim, cu volumul stațiilor (pentru că nu mai folosim instrumente, numai stick-uri, stații foarte zgomotoase și eventual claviaturi cu bumți-bumți, bumți-bumți, ritmică stricăcioasă) la un nivel insuportabil pentru urechea omenească. Cred că una dintre cele mai mari crize pe care le avem acum în bisericile noastre, pricină de discuții, de rugăciune, de sfătuire între dirijori și păstori, este tocmai criza aceasta doxologică: bisericile cîntă orice altceva, mai puțin laudele Domnului, imnurile pline de conținut teologic și bine echilibrate din punct de vedere muzical.

Este nevoie de o cercetare lăuntrică și de voință comună pentru a reveni la puterea dintîi a laudelor bisericești. Bisericile noastre au devenit, unele dintre ele, niște scandaloase discoteci evanghelice, locuri în care nici măcar păgînii nu se mai simt bine din pricina zgomotului și a muzicii prost cîntate. Ei înșiși ne cer să nu concurăm cu ce pot ei oferi, ci să le dăruim muzică cerească, după care chiar ei tînjesc. Alte biserici s-au împietrit în repertorii vechi de zeci de ani, dar nu acel repertoriu de calitate, ci muzică învechită și fără valoare muzicală sau poetică. Doar pentru că este incomod să mai plătim prețul învățării unor cîntări noi, numai pentru aceasta păstrăm un repertoriu prăfuit și cu totul plicticos.

Muzica de valoare este proaspătă ca un izvor, este hrănitoare, terapeutică, descoperitoare. Să ne rugăm și să acționăm pentru o reformă muzicală în dreaptă cumpănire și în echilibru pentru bisericile noastre! Mă rog Domnului pentru o bună înțelegere între dirijori care să caute sfințenia și păstori care să caute excelența.

Mă rog Domnului să ne cerceteze și să ne îndrepte în așa fel, încît să Îi fie pe plac laudele noastre, Fața să nu Îi fie întristată de cîntările poporului Său! Să lăsăm de-o parte cîntecele, să cîntăm cîntările!

În ultima vreme s-au făcut eforturi extraordinare pentru publicarea unor cărți, diferite ediții, diferite antologii și compilații, colecții de partituri excelente. Avem muzicieni care au făcut aranjamente pentru toate gusturile, voință și dorință să fie, muncă și efort să plătim și cred că încet încet și frățietatea se va educa spre muzica cu adevărat de valoare.

Tot ce avem de făcut este să nu uităm că scopul principal al cîntărilor noastre este să ÎL LĂUDĂM PE DOMNUL. Nu vom cînta trăirile și sentimentele noastre în genul singur, trist și părăsit nu vreau să mai fiu, ci vom cînta Glorie Lui, Celui ce este de trei ori sfînt! Coborîrea spre natura umană dă muzicii o funcție katharhică, eliberatoare, curățitoare. Aceasta se poate face în privat, pentru că există muzică de cîntat în privat și muzică liturgică, de cîntat în public. Funcția katharhică a muzicii se poate exercita în solitudine sau la foc de tabără, în excursii. Cîntarea bisericească are cu totul altă trebuință și de aceea trebuie să ne ținem!

Ce altă îndeletnicire mai înaltă poate fi decît să îi faci cuib de laude lui Dumnezeu, căci, așa cum ne învață Cuvîntul, El locuiește în mijlocul laudelor Lui, precum pasărea într-un cuib, precum pruncul în feșe.