Fraților, noi nu suntem surori

A spune că soarele nu este luna nu înseamnă că critici luna, iar a spune că pământul nu este marea nu înseamnă că te plângi împotriva mării. Dumnezeu stabilește diferențele în lume cu intenția ca acestea să se completeze reciproc, și nu pentru ca lumea lui variată să se contopească într-o mare masă uniformă. Un con de pin nu este o prăjitură cu brânză, nu este un pod acoperit. Un bărbat nu este o femeie, dar Dumnezeu să-i binecuvânteze pe amândoi.

Astfel, a-i îndemna pe frații mei în slujire să-și amintească faptul că nu sunt surori, nu este în niciun caz o formă de dispreț, deschis sau mascat, față de surori. Ca frați în slujire, sunt multe lucruri pe care trebuie să le învățăm de la surori și trebuie să avem grijă să învățăm aceste lucruri cu atenție și în mod corespunzător. De exemplu, apostolul Pavel spune că era blând printre tesaloniceni, așa cum ar fi fost o doică cu copiii mici (1 Tesaloniceni 2:7). Biblia spune că femeile nu ar trebui să își asume autoritatea de a-i învăța pe bărbați (1 Timotei 2:12), dar asta nu înseamnă că bărbații nu pot învăța de la femei anumite lucruri (Fapte 18:26). Cum altfel ar fi posibil ca un bărbat să trăiască  în acord cu soția sa (1 Petru 3:7) fără să învețe nimic de la ea?

Prezența masculină la amvon

Acestea fiind spuse, în aceste vremuri egalitare trebuie să insistăm asupra unei prezențe masculine la amvon, deoarece biserica este mireasa lui Cristos și trebuie să asculte de soțul ei în toate (Efeseni 5:24). Domnul a cerut acest lucru de la noi (1 Timotei 2:12), așa că asta trebuie să facem. Persoana de la amvon trebuie să fie un bărbat, deoarece mireasa lui Cristos trebuie să fie o femeie. Răspunsul adecvat al Bisericii în ce privește femeia este ca aceasta să supusă, și nu poți fi supusă și neascultătoare în același timp. 

Dar, pe măsură ce acceptăm această responsabilitate ca fiind în acord cu înțelepciunea lui Dumnezeu, nu ar trebui să fim surprinși dacă apar și o serie de stimulente și motive suplimentare.

De dragul tinerilor

Trebuie să fim masculini în slujirea noastră de dragul multor bărbați tineri care intră în slujire – bărbați care au crescut fără un model potrivit de masculinitate în tatăl lor. Noi suntem tații lor în lucrare și, prin urmare, trebuie să le arătăm cum se exprimă acest fel de masculinitate. Biblia ne învață că cea mai bună modalitate de învățare este imitația, iar dacă vrem ca următoarea generație de predicatori să dezvolte o masculinitate adevărată, atunci trebuie să existe o masculinitate pe care aceștia să o poată vedea pentru a o imita. Dar, înainte de a putea fi un model, trebuie să învățăm și noi la rândul nostru.

Pentru binele femeilor

Trebuie să fim masculini în slujirea noastră de dragul femeilor din congregațiile noastre. Deoarece bărbații sunt în mod natural competitivi, sunt mai predispuși să vadă diferențele dintre sexe în termenii unei competiții. Femeile sunt mai realiste din acest punct de vedere și nu fac această greșeală la fel de des. Pentru femei, cel mai bun lucru în biserică este ca bărbații să fie bărbați. Faptul că un bărbat învață Cuvântul lui Dumnezeu cu autoritate (și nu ca scribii) nu înseamnă deloc că le  privează pe femei de ceva – este un dar pentru femei. Femeile evlavioase sunt întristate de femeile care își asumă roluri ce nu le aparțin și deranjate de bărbații efeminați. Ele sunt hrănite de bărbații care învață Biblia cu îndrăzneală. Au nevoie de acest tip de hrană și de protecție și știu asta. Ar trebui să știm și noi asta.

Ștergerea unei percepții vechi

Trebuie să fim masculini în slujirea noastră pentru a contribui la ștergerea percepției vechi de secole conform căreia clericii ar fi „al treilea sex.” Avem un cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru națiunile din jurul nostru, iar acestea nu ne vor putea auzi dacă tot ceea ce vine de la noi este o behăială sfioasă. Domnul i-a ales pe fiii lui Zebedei să fie „fiii tunetului” și, când ne gândim la starea națiunii din jurul nostru, ar trebui să tânjim ca El să mai aleagă câțiva.

Nivelul nostru de prostie spirituală este opresiv, iar păcatele și nelegiuirile noastre au creat o stare de amorțeală generală care ne duce cu gândul la atmosfera de pe Jupiter într-o după-amiază fierbinte. Avem nevoie de cinci sau șase furtuni de primă mână din Vestul Mijlociu pentru a aduce un nou suflu. Este evident că avem nevoie de niște predicatori masculini care să se dezlănțuie.

La amvon: locul public al curajului

Acest lucru are legătură și cu ultimul punct, și anume că trebuie să fim masculini în slujirea noastră, deoarece amvonul ar trebui să fie genul de loc public în care este nevoie de curaj pentru a sta în picioare. Acest tip de afirmație dezvăluie cât de sensibilizați am devenit la propaganda necredincioasă. Dacă spunem că bărbații ar trebui să urce la amvon pentru că este nevoie de curaj pentru a face acest lucru, concluzia imediată este că nu credem că femeile pot fi curajoase. Răspunsul este simplu – a spune că amvonul este un loc care necesită un fel de curaj specific bărbaților nu înseamnă a spune că acesta este inexistent sau inutil oriunde altundeva. Dar aceasta este doar o mică mostră a ceea ce trebuie să fie dispus să facă un slujitor al Evangheliei – trebuie să fie dispus să fie înțeles și interpretat greșit. 

Adesea, în luptele noastre legate de ordinarea femeilor prioritățile sunt greșite. Ar trebui să petrecem mai puțin timp încercând să împiedicăm femeile să se urce la amvon și mai mult timp învățându-i pe bărbați să devină adevărați bărbați la amvon. Fraților, noi nu suntem surori.

Doug Wilson, Desiring God

https://www.desiringgod.org/articles/brothers-we-are-not-sisters