Prima lună a anului își trage numele de la zeul Ianus, patron al ușilor (chiar așa, romanii aveau un zeu și pentru uși). Panteonul roman i-a extins atribuțiile, astfel făcându-l responsabil de orice fel de fenomen de tranziție și mișcare de la vechi la nou. Era înfățișat având două fețe, una îndreptată în spate, spre trecut, cealaltă spre viitorul care stă înainte. Și, ca să merg până la capăt cu ilustrația, ianuarie păstrează spiritul tranzitoriu al lui Ianus, într-o încercare de acomodare de la 2021 la 2022.
Tranziția nu este totuși așa de ușoară, iar acomodarea este dificilă uneori, pentru multe persoane. Se spune că ianuarie este luna depresiilor, lucru care pare justificat de cercetători și statistici. La nivel mai popular, prima zi de luni din ianuarie poartă numele de Yuck Monday, iar unele credințe populare consideră Blue Monday (a treia zi de luni din ianuarie; „blue” este în engleză un idiom pentru melancolie) ziua cea mai deprimantă din an. Rata sinuciderii e și ea în creștere în ianuarie.
Oare de ce? Specialiștii consideră că există mai multe motive. Pe de-o parte ar fi vorba de TAS (Tulburare Afectivă Sezonieră), adică o stare sufletească influențată de schimbările climatice. Alții spun că există și motive financiare, cheltuielile aferente sărbătorilor sfârșitului de an producând un gol în buget și multă îngrijorare. Mai există însă și o explicație, asupra căreia mă voi opri în cele ce urmează, care pare a fi cea mai plauzibilă. Ianuarie e luna efectului de pendul de după sărbători.
Ca să folosesc un cuvânt cu care suntem obișnuiți în această perioadă, luna decembrie este un fel de „booster” de bucurie. Atmosferă, decorații, luminițe, brad, șampanie, familie, mâncare, prieteni, petreceri, vacanțe, ieșiri etc., adică un întreg construct cultural care „injectează” o doză de euforie. Charles Dickens vorbește în numele multora: „Dintre toate lunile anului, nu există nici o altă lună măcar pe jumătate asociată cu fericirea așa cum este ultima lună a anului.” (All the year round).
Dar tocmai aici e și problema. Porția de senzație nu este doar una artificială, ci și de scurtă durată. Artificială, pentru că în final trebuie să revenim la a trăi din resursele naturale proprii. De scurtă durată, adică nu poate oferi nimic consistent. În ianuarie bradul este aruncat la gunoi, decorațiile se întorc în cutie, sticlele de șampanie sunt goale, iar artificiile sunt acum doar resturi care nici măcar nu mai fumegă. Trebuie să ne întoarcem la lucru, rutină, relații platonice și dietă alimentară.
Ianuarie e luna în care multor suflete li se dezvăluie cât sunt de înfometate după fericire, fericire autentică. Există ceva metafizic aici, ni se spune cât suntem de disperați după bucuria care rămâne și, totodată, că nu o putem găsi sub poleiala cu care învelim noi luna decembrie. C.S. Lewis, în a sa carte intitulată „Surprins de bucurie”, spune că de multe ori trăim în viața aceasta „împunsături ale bucuriei” (“stabs of joy”), toate menite să ne poarte spre aflarea adevăratei fericiri după care tânjim.
Evanghelia ne oferă resorturile unei astfel de fericiri. Mântuitorul spune ucenicilor săi: „Așa cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea!”. Apoi adaugă: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:10-11). „Rămâneți în dragostea Mea… pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Nu una de sezon, căreia să îi ducem dorul, ci una care animă fiecare lună a anului, în sărbători și în rutină.
O viață trăită în spectrul iubirii lui Hristos, manifestată față de noi în multe feluri, dar în special în jertfa Sa care aduce iertare de păcat, prin credință, pocăință, ascultare. Îți umple inima de bucurie, o bucurie și pentru luna ianuarie.
Alex Ghiță, pentru Edictum Dei
Sursa foto: Stefano Zocca on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter