Fake news și good news – partea I

Ce bine-i merge omului care face milă și împrumută pe altul,

și care își rînduiește faptele după dreptate!

Căci el nu se clatină niciodată;

pomenirea celui neprihănit ține în veci.

El nu se teme de vești rele,
ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.

Psalmul 112.5-7

Cîți dintre noi nu am pățit-o? Ai distribuit ceva care ți s-a părut adevărat pentru a descoperi mai apoi că este fake news. Îți ceri scuze, retragi postarea, te costă credibilitate, dar înveți o lecție importantă despre comunicare. Informația neintenționat/intenționat falsă nu este o noutate. Există o întreagă tradiție¹.

Orice comunicare omenească are un grad de eroare, pentru că orice comunicare umană poate fi afectată de „inima omului” care este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Sîntem ființe căzute, corupte și orice spunem este afectat de răul care ne paște.

Transferul de informație se desfășoară între un emițător și un receptor. Mesajul este codificat într-un cod pe care îl presupunem cunoscut și emițătorului și receptorului. Cînd ne referim la cod, ne referim de obicei la codul lingvistic, dar uneori comunicarea este mult mai complexă. Presupune reguli de interpretare, un act hermeneutic. Dar orice act de interpretare are capcanele sale. Să luăm spre exemplu aria semantică a unui cuvînt. Un emițător spune „dulce”, la ce vă gîndiți? La ceva plăcut la gust, nu-i așa? Ne gîndim la primul sens, la cel mai la îndemînă, dar dacă recontextualizăm cuvîntul în mod repetat și îi căutăm conotațiile, alături de sensul primar conotativ? Putem spune bomboană dulce, cozonac dulce, cuvînt dulce, lapte dulce (nefermentat), apă dulce, iată numai din zona concretului, dar să trecem granița… sunet dulce, lumină dulce, somn dulce, pantă dulce, limbă dulce, dulce mamă, dulce țară, copil dulce… chiar bube dulci…. ²

Nu-i așa că aria semantică ne poate produce alunecări semnificative? Dar atunci cînd ne gîndim la distanța de la gînd la cuvînt? Dar cînd vorbim de traduceri dintr-o limbă în alta? Traduttore-traditore, spunea Umberto Eco, citîndu-l pe Benedetto Croce. Un act de traducere facem și atunci cînd vorbim către noi înșine. Putem oare să dăm cuvinte ideilor, conceptelor, imaginilor care ne vin în minte? Ați încercat să povestiți în detaliu un vis? Nu-i așa că el dispare ca un abur, atunci cînd încerci să îl pui în cuvinte?

Să ne închipuim un cal. Iată că fiecare ne închipuim un cal diferit de al celuilalt de lîngă noi. Deși avem un singur semnificant, avem semnificați cîți sîntem noi cititorii. Dar acum vom avea un singur cal, calul meu, pe care vi-l voi impune tuturor: să ne imaginăm un cal albastru, cu picățele galbene, copite de aur și potcoave de argint, cu suliță de inorog în frunte și aripi roșiatice. El galopează în aer, dar cu picioarele în sus și capul în jos. Acum avem o singură imagine și totuși statura este diferită…. La unul dintre seminarii am fost întrebat de un cunoscător: este lipițan, ghidran, pur sînge englez, arab? Este armăsar de montă sau castrat?

Mesajul final se formează în mintea cititorului, emițătorul avînd doar un traseu, un ghid, o sugestie pentru interpretare.

În momentul în care citim vești… știri, news, tocmai din această pricină, pentru că sîntem înșelători și unii și alții, trebuie să ne luăm măsuri de prudență.

Prima regulă a jurnalistului este următoarea: „Dacă mama ta îți spune că te iubește, verifică încă o dată din alte două surse independente!”. De ce? „Pentru că noi, prestatorii de servicii de informație, nu ne ocupăm cu realitatea, ci cu generarea unor percepții asupra realității în funcție de scopul pentru care va fi folosită știrea!”. Iată deci că nicio comunicare nu este pură, imaculată, fără intenție ideologică, conștientizată sau nu, programată sau nu.

Acum sînt alegeri în Statele Unite. Fiecare parte prezintă evenimentele drept o victorie. Dacă citești presă democrată, este un succes neașteptat, dacă citești presa republicană, este mai mult decît și-ar fi dorit. Există surse independente? Unde? În China, în Arabia Saudită, în Rusia? N-au toți cîte o pereche de ochelari colorați în diferite culori ideologice, cînd se vorbește de SUA?

Cum ne apărăm de păcăleala mediatică? Este aproape imposibil, dacă sîntem onești și privim la complexitatea fenomenului, mai ales că avem de-a face cu o generație care este destul de leneșă la a-și face temele de casă. Mai rar întîlnești oameni care își fac investigațiile cu mare seriozitate și abia apoi comentează, informat, la subiect, cu date verificabile, date clare. Mediul rețelelor de socializare nu oferă controlul adecvat al informațiilor de niciun fel, nici istorice, nici actuale. De aceea ar trebui să ne luăm cîteva măsuri de prevedere!

Va urma.

Imagine: Getty Images