Fake news și Good News – Partea a II-a

Veți auzi de războaie și de vești de războaie: vedeți să nu vă spăimîntați,

căci toate aceste lucruri trebuie să se întîmple. Dar sfîrșitul tot nu va fi atunci.

Matei 24:6

Perioada pandemiei a fost un exercițiu extrem de util în privința modului în care omenirea în general și creștinii în special s-au raportat la informație. Se vor scrie teze de doctorat în privința aceasta.

Cine sînt așadar cei păcăliți? Fiecare crede că cealaltă parte: vaccinații despre nevaccinați și invers, conspiraționiști versus optimiști, fanatici religioși contra fanatici ai științelor de tot felul… Am văzut de toate: roboței în formă de viermi, care se asamblează după vaccinare, microparticule inteligente, reptilieni, extratereștri, care împrăștiau virusul în autobuz prin înțepături cu unghia… Antologia faptelor de acest fel poate ocupa volume.

Deși nu avem încă retrospectiva asupra fenomenelor de atunci și încă nu putem pretinde obiectivitatea analizei (mai ales că acum sîntem în mijlocul unui alt fenomen demn de studiat, războiul din Ucraina), totuși putem indica cîteva principii și linii de comportament în relație cu informația, un fel de minimă igienă informațională.

Mai întîi cîteva precizări-cadru:

1. Informația abundentă nu înseamnă și informare bună. Sîntem cea mai informată generație din istorie, cufundați într-un ocean de informații. Niciodată informația n-a fost în cantitate atît de mare, accesibilă într-un timp atît de scurt de oriunde. Și totuși sîntem cea mai deformată generație din istorie atunci cînd este vorba de hermeneutica mesajelor. Cantitatea nu suplinește calitatea. Din această pricină cred că cea mai urgentă nevoie didactică a generației noastre este educația hermeneutică.

2. Informația pură este ascunsă și ambalată în informații suplimentare, uneori nenecesare și scopul nostru este să ajungem la informația de grad 0. Putem afla că plouă. Este o constatare meteorologică, dacă un meteorolog se uită pe geam. Dacă Bacovia se uită pe geam, atunci nu mai sîntem informați, ci emoționați. Din abecedar aflăm că Ana are mere. Cineva ar putea adăuga cîteva impresii subiective: Ana, fata cea frumoasă a pădurarului, are mere frumoase și gustoase. Și de aici putem porni o întreagă dezbatere. Informația este adevărată obiectiv/subiectiv și într-o formulare și în cealaltă. Problema apare atunci cînd aflăm că Ana nu are mere, ci pere sau chiar că vrea să credem că are mere, dar de fapt le-a cumpărat de la aprozar ca să facă impresie bună. Cum aflăm aceste lucruri? Ni le spune cineva fără vreun interes, ne interesăm noi, pentru că dorim mere bio? Gîndiți-vă ce procese de cercetare trebuie să declanșăm cînd este vorba de o miză mult mai importantă. A doua sarcină care cade pe umerii educatorilor și formatorilor în aceste vremuri este dezvoltarea capacității de atenție, a spiritului analitic și a gîndirii critice. De la Aristotel încoace învățăm să gîndim în termeni de esență și caracteristici. Nu există posibilitatea izolării esențialului fără învățarea proceselor elementare ale gîndirii. De aceea cred că filosofia este importantă în liceu.

3. Actul informării este condiționat de mai mulți factori. Fiecare dintre noi sîntem încărcați cu presupoziții hermeneutice. Sînt presupoziții utile, fără de care n-am putea înțelege niciun text (apa era la fel și pe vremea lui Isus, H2O, pe cînd a fost transformată în vin, elementele naturale funcționau cam la fel și pe vremea lui Socrate, legile fizicii erau la fel și pe vremea lui Platon, dar Isus n-a stat pe scaune cu ucenicii la masă, deși imaginea lui da Vinci ne-a lăsat acest fake-news). Sînt însă și presupoziții care ne periclitează actul înțelegerii informațiilor. Sîntem condiționați de sex (o femeie înțelege altfel un text despre naștere), vîrstă (un bătrîn înțelege altfel un text despre bătrînețe), cultură, experiență, expertiză, informații cerute pentru preînțelegere (un investitor în cripto-monede înțelege altfel un articol despre bitcoin). Trebuie să înțelegem că fiecare dintre noi purtăm niște ochelari defecți pe ochi și vedem dungi pe toate chipurile acolo unde ne sînt crăpate lentilele. O bună practică, și aceasta nu se învață ca autodidact, ci numai în dialog cu alții, ar fi auto-profilarea mea ca receptor de informație. Le-aș sugera tuturor cititorilor noștri să se întrebe onest: Cine/ce sînt eu de fapt? Ce știu despre subiect? Ce mă califică să spun adevărat/neadevărat în dreptul unei informații? Care este pregătirea mea în domeniul despre și din care îmi vine informația? Va un exercițiu iluminant!

4. Informația nu circulă liber și gratis. Datele, informația sînt cea mai de preț valoare la ora actuală. Informația autentică este scumpă și circulă la nivel de experți și elită. Să nu fim naivi crezînd că presa dorește să fim informați corect, că cineva, undeva are dileme morale dacă va fi greșit un nume sau va fi citat greșit un vorbitor. Într-o întîlnire cu un jurnalist, după ce i-am refuzat interviul, mi-a spus: ”Credeți-mă! Și mie îmi este greață de mine în fiecare dimineață, dar asta este meseria!”. Altul a fost dat afară pentru că n-a ascultat de porunca șefei, ci de cea a conștiinței, cînd i s-a atribuit ca sarcină de servici să scrie 10.000 de participanți la un meeting electoral, nu 1000, cît era cifra reală. Mentalitatea de tipul ”dacă a apărut pe internet, sigur este adevărat” începe să dispară, dar mai este mult de lucru pînă ne vom vindeca de optimismele generației facebook. La orele de dirigenție cred că ar trebui să fie cel puțin o oră care să vizeze acest soi de educație în privința deosebirii stîngii de dreapta.

5. Sursele și scopurile sînt importante pentru taxonomizarea informației. Vorbim de surse credibile și de surse dubioase. Sursele sînt contaminabile cu diferite otrăvuri, cel mai adesea ideologice, economice sau de altă natură. Există o întreagă industrie de generare a fake-news-urilor. Americanul spune: ”urmărește traseul banilor”. De obicei scopurile unor asemenea ficțiuni sînt tot legate de economie și ideologie. O altă sarcină pe care ar trebui să ne-o asumăm este încercarea de gîndi holistic, de a privi lucrurile în ansamblu. O știre sanitară nu este doar o știre sanitară, este o știre care afectează sau este cauzată și de domeniul economic, politic, social, cultural. Ca să vedem și izvorul și vărsarea în același timp, ar trebui să zburăm cu drona deasupra rîului informațional.

Va urma…

Photo by Nijwam Swargiary on Unsplash