Este posibil să-L iubești pe Isus, dar să nu iubești biserica?

Oamenii o văd urâtă deoarece nu se concentrează asupra a ceea ce ar trebui. Se concentrează asupra persoanei greșite. Se uită la cei ce formează biserica: păcătoșii. Deși suntem iertați, rămânem păcătoși. Chiar în proprii ochi, biserica este plină de pete și zbârcituri. Când privim înlăuntrul nostru, când privim la noi înșine, noi, cei care formăm biserica, ar trebui să fim primii oameni care recunosc problemele, dificultățile și imperfecțiunile. Însă Cristos atrage atenția asupra miresei Sale de aici și acum, nu pentru a fi venerată, ci pentru ca noi să rămânem uimiți de dragostea și sacrificiul făcut de El pentru ea. Asta înseamnă că trebuie să ne schimbăm punctul de focalizare, nu-i așa?

Biserica este frumoasă, deoarece obiectivul prin care Cristos o vede este crucea Sa – punctul focal al sângelui, neprihănirii, iertării, unirii, îndreptățirii, regenerării și harului. Crucea Lui Cristos o face frumoasă. Nu oamenii. Nu greșelile lor. Nu, ci perfecțiunea Lui o face frumoasă.

Sângele Lui fără păcat, care s-a jertfit în locul ei, îi spală hainele mai albe decât zăpada. Nu e nimic din ceea ce facem noi, ci totul e ceea ce a făcut El. Crucea lui Cristos o face frumoasă, nu doar în interior – prin îndreptățire, ci și în exterior – prin sfințire. Astfel, de la nașterea din nou până la slava finală, neprihănirea lui Cristos creează o biserică frumoasă. Astfel, pot să spun: nu este posibil să spui ca Îl iubești pe Isus fără s-o iubești pe cea pentru care Isus a murit: biserica.

Sursa foto: Photo by Jaka Škrlep on Unsplash