Esența adevăratei etici

În loc să se uite la Biblie, mulți dintre cei care se declară creștini se uită la psihologie și sociologie pentru a găsi presupuse soluții la nevoile personale și problemele sociale. Răspândirea gândirii postmoderne a distorsionat în mod similar înțelegerea bisericii cu privire la bine și rău – o toleranță nebiblică (în numele iubirii) a slăbit bisericile până în punctul în care acestea sunt la fel de maleabile cu privire la adevăr precum sunt cu privire la păcat.

Adevărul este că mult prea mulți creștini declarați își trăiesc viața de zi cu zi pe baza a altceva decât Biblia. Ca urmare, prioritățile lor reflectă prioritățile lumii, nu prioritățile lui Dumnezeu. Modelele lor de comportament și planurile lor de viitor diferă doar puțin de cele ale prietenilor și vecinilor lor care nu sunt mântuiți. Cheltuielile lor arată că perspectiva lor este temporală și că urmăresc în zadar trecătorul vis american. Neajunsurile lor, atunci când le recunosc, primesc aceleași etichete care îi absolvă de orice vină pe care lumea le atribuie („greșeli” sau „boli” sau „dependențe” mai degrabă decât „păcate”), în timp ce ei caută răspunsuri în psihologie, medicamente sau în librării, la secțiunea de dezvoltare personală. Deși aderă la o formă exterioară de moralism creștin tradițional, nu există nimic deosebit de biblic sau centrat pe Cristos în modul în care ei trăiesc.

Totuși, în viețile păcătoșilor care au fost transformați de Evanghelia harului trebuie să se contureze o etică creștină distinctă. Adevăratul creștinism nu este definit pe baza unui moralism extern, a unui tradiționalism religios sau a unei politici partizane, ci pe baza unei iubiri personale pentru Isus Cristos și a unei dorințe de a-L urma indiferent de preț (Ioan 14:15). Doar datorită faptului că cei credincioși au fost transformați pe dinăuntru (prin regenerarea Duhului Sfânt), ei sunt capabili să dea dovadă de evlavie în comportamentul lor. Iar lumea nu poate decât să observe acest lucru. Așa cum le-a spus Isus ascultătorilor Săi în Predica de pe Munte: „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 5:16; 1 Petru 2:12).

Inima eticii creștine este, desigur, Evanghelia. Numai cei care au fost transformați din interior (Tit 3:5-8), fiind locuiți de Duhul lui Dumnezeu (Romani 8:13-14), sunt capabili să manifeste o sfințenie autentică (Galateni 5:22-23; 1 Petru 1:16). Creștinismul biblic nu este preocupat în primul rând de modificarea exterioară a comportamentului (Matei 5-7), ci de o schimbare a inimii care se manifestă ulterior printr-o viață schimbată (1 Corinteni 6:9-11).

Prin urmare, o etică creștină adevărată nu este posibilă fără lucrarea de regenerare a Duhului Sfânt. Dacă omul lăuntric nu este spălat mai întâi, moralitatea exterioară și practicile religioase sunt doar o fațadă superficială. Isus i-a mustrat pe ipocriții din vremea Sa cu aceste cuvinte: „Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi sunteți ca niște morminte văruite cu var, care pe dinafară se arată frumoase, dar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților și de orice fel de necurăție” (Matei 23:27). Cristos nu spune că purtarea noastră nu este important, ci mai degrabă, din perspectiva lui Dumnezeu, inima este ceea ce contează cel mai mult (1 Samuel 16:7; Marcu 12:30-31).

Desigur, o inimă care a fost cu adevărat transformată de Dumnezeu va răspunde cu dragoste Fiului Său, Isus Cristos (Ioan 8:42). Iar cei care Îl iubesc pe Isus Cristos vor dori cu ardoare să urmeze și să asculte poruncile Sale (Ioan 14:15), așa cum se găsesc în Cuvântul Său (Coloseni 3:16). Prin urmare, o etică cu adevărat creștină afirmă și aplică cu entuziasm instrucțiunile morale găsite în Biblie. Dar nu face acest lucru în încercarea de a câștiga în mod legal mântuirea (Isaia 64:6). Mai degrabă, după ce a primit mântuirea în dar de la Dumnezeu prin credința în Cristos (Efeseni 2:8-9), se supune cu ușurință dintr-o inimă plină de dragoste (Efeseni 2:10).

Dacă creștinii vor să trăiască în conformitate cu ceea ce sunt (fii ai lui Dumnezeu), ei trebuie să trăiască în conformitate cu Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Său. Nicio altă sursă de înțelepciune sau perspicacitate morală nu va fi suficientă. Prin definiție, ei sunt oameni ai Cărții – și nu doar duminica, ci în fiecare zi a săptămânii (Isaia 66:2).

Acest articol este preluat din introducerea cărții „Gândirea corectă într-o lume care a luat-o razna” (Right Thinking in a World Gone Wrong).

Sursa: https://www.gty.org/library/articles/A364/the-heart-of-true-ethics