Dumnezeu ne scapă de suferința pe care El o rânduiește

Bună dimineața! Am vorbit în ultima vreme despre suveranitatea lui Dumnezeu. Îl face suveranitatea Sa în mântuire nedrept?  Ar trebui ca suveranitatea Lui să ne facă mai puțin dornici de rugăciune, din moment ce putem oricum să-I lăsăm toate lucrurile în voia Lui? Astăzi vorbim despre suveranitatea lui Dumnezeu asupra suferinței noastre. Am ales acest subiect deoarece am citit Psalmul 71 împreună. Ascultătorii care au citit în această dimineață psalmul vor fi întâlnit deja versetul asupra căruia Bridget dorește să se oprească și să mediteze mai profund. Iată e-mailul ei.

„Frate John, salutări din Noua Zeelandă. Mulți ani am crezut – așa cum alți creștini cred de asemenea – că Dumnezeu ar împiedica durerea să intre în viața copiilor Lui, dacă ar putea. Dar El nu poate opri totul. Sau pur și simplu permite ca o parte din această durere să treacă. Fie pentru că este neputincios sau pasiv, noi suferim. Deci, cerem eliberare din partea Lui și, în cele din urmă, ne va ajuta.

Însă când citesc un verset precum Psalmul 71:20, sunt impresionată de faptul că psalmistul pare să spună că Dumnezeul care a cauzat suferința este același Dumnezeu căruia are încredere să se roage pentru eliberare de acea suferință. Iată versetul complet: „Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri și nenorociri, dar ne vei da iarăși viața , ne vei scoate iarăși din adâncurile pământului.”

Ați putea explica acest verset și cât de important este ca noi să vedem suveranitatea lui Dumnezeu asupra suferinței, ca temelie a încrederii noastre că El este suficient de puternic să ne scape și pe noi? Acest aspect pare profund important, și totuși atât de contraintuitiv modului natural în care eu și mulți alți creștini vorbim despre suferință. Totuși îl vedem în Biblie. Mulțumesc!”

Da, într-adevăr este profund important. Citind Biblia de-a lungul anilor și pe măsură ce am avut de-a face cu oameni care suferă, concluzia la care am ajuns este aceeași în ambele cazuri, și anume că suveranitatea lui Dumnezeu asupra suferinței este o veste mult mai bună decât presupusa Lui incapacitate sau cruzime de a nu o înlătura. Cu alte cuvinte, am descoperit nu doar faptul că Biblia ne învață că Dumnezeu guvernează toate lucrurile, inclusiv suferința, dar și că toți cei care se încred în bunătatea și înțelepciunea suveranității Sale găsesc putere și bucurie chiar și în cele mai grele momente ale vieții.

Deci, dați-mi voie să vă aduc un cuvânt din Scriptură despre suveranitatea lui Dumnezeu asupra suferințelor noastre și apoi să evidențiez legătura cu motivul pentru care este încurajator, o veste bună pentru cei care își pun încrederea în bunătatea și înțelepciunea Lui în tristețea lor.

Suveranitatea omniprezentă

Dumnezeu spune în Isaia 46:9-10 „ […] căci Eu sunt Dumnezeu, și nu este altul , Eu sunt Dumnezeu, și nu este niciunul ca Mine. […] Eu zic: ‘Hotărârile Mele vor rămâne în picioare și Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.’ ” Astfel, niciunul din scopurile Lui nu este înfrânt. El este Dumnezeu! Pavel a exprimat-o astfel: „[…] după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11) „Totuși niciuna din ele [vrăbii] nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.” (vezi Matei 10:29). Zarurile sunt aruncate pe masă – Proverbe spune: „Se aruncă sorțul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.” (Proverbele 16:33). De fiecare dată când soția mea și cu mine întindem mâna în sacul cu litere jucând Scrabble, Dumnezeu decide ce literă vom scoate. Atât de detaliată este de fapt suveranitatea Lui, conform Bibliei.

Plângerile lui Ieremia 3:37-38 ridică întrebarea: „Cine a spus și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului? Nu ies din gura Celui Preaînalt răul și binele?” Astfel, prosperitatea și calmitatea – toate sunt de la Dumnezeu. Iacov spune: „Nu vă lăudați că știți ziua de mâine” (vezi Iacov 4:13–14). „Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.””(Iacov 4:15). A trăi, a face lucrul acesta sau celălalt, va fi decis în cele din urmă de Domnul, nu de noi și nu de Satan.

Evrei 12:6,11 spune: „Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.” Sau Psalmul 60:3: „Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorțire.” Sau Psalmul 66:10–11: „Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul. Ne-ai adus în laț și ne-ai pus o grea povară pe coapse.” Dumnezeu a fost Cel care i-a dat lui Pavel ghimpele în trup pentru a-l proteja de mândrie (2 Corinteni 12:7).

Există un motiv pentru care cartea mea despre Providență are șapte sute de pagini. Atât de mult durează să te apropii măcar puțin de temelia biblică a suveranității omniprezente a lui Dumnezeu care guvernează toate lucrurile, care e plină de cea mai înaltă înțelepciune, care nu e niciodată fără sens, niciodată întâmplătoare sau nedreaptă, care are întotdeauna un scop și e întotdeauna plină de bunătate. 

‘Tu mă vei ridica’

Adevărul minunat pe care Bridget îl extrage din Psalmul 71 (pe bună dreptate) este că aceeași suveranitate care aduce suferință este cea care ne permite să avem încredere că Dumnezeu ne poate salva, conform scopurilor Lui înțelepte și iubitoare. Psalmul spune: „Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri și nenorociri, dar ne vei da iarăși viața, ne vei scoate iarăși din adâncurile pământului.” (Psalmul 71:20).

Cu alte cuvinte, din moment ce nu eu, nici forțele naturale, nici opoziția satanică sau dușmanii pământești nu m-au făcut să văd atât de multe necazuri și nenorociri, ci ai fost Tu, O Dumnezeule, Tatăl meu – Tatăl meu înțelept, iubitor și puternic – prin urmare, am toate motivele să am încredere că aceeași putere, dragoste și înțelepciune mă va scoate din necazuri, conform promisiunii Tale.

De aceea cred că ar trebui să gândim astfel: dacă Dumnezeu nu are puterea, înțelepciunea, dreptul sau dragostea să restricționeze forțele naturale mortale, forțele umane ostile sau forțele satanice distructive – dacă nu are resursele necesare să împiedice ca aceste lucruri să te rănească – pe ce bază vei avea încredere în El să-ți dea răbdare în suferință sau să-ți dea alinare în această viață, să-ți dea fericire eternă în veacul care vine? Dacă te aștepți la o eternitate fără durere împreună cu Dumnezeu (așa cum o fac și eu), atunci la un moment dat te aștepți ca Dumnezeu să-Și joace cartea suveranității și să spună forțelor naturale, umane și satanice: „Gata! Ajunge!”.

Biblia ne învață că suveranitatea nu este o carte pe care El o joacă doar la sfârșit. Nu este o carte deloc. Este un drept, o autoritate și o putere care aparțin însăși dumnezeirii Sale și care este întotdeauna acolo, întotdeauna activă.

De aceea mii de oameni au descoperit că suveranitatea lui Dumnezeu asupra suferinței lor este o realitate prețioasă, deoarece înseamnă că suferința noastră nu este lipsită de sens, nu se datorează slăbiciunii sau cruzimii lui Dumnezeu, ci totul se datorează scopurilor înțelepte, iubitoare și sfinte ale Sale pentru cei care Își pun încrederea în bunătatea Lui în mijlocul încercării. Puterea, înțelepciunea și dragostea care guvernează întristările noastre acum este aceeași care ne va elibera la timpul rânduit de înțelepciunea lui Dumnezeu.

Să încheiem cu Plângerile 3:31–32 (îmi place cum o spune Ieremia): „Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. Ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el după îndurarea Lui cea mare”. Deci, aceeași suveranitate care provoacă durere ne arată și compasiune.

Interviu cu John Piper – desiringgod.org

https://www.desiringgod.org/interviews/god-delivers-from-the-suffering-he-ordains