Read it Later
You did not follow anybody yet.

Care este diferența dintre cel cu judecată, cel cu discernămînt, cel care a făcut alegeri în urma cumpănirii și cel nechibzuit?

Amîndoi au depus efortul și au plătit prețul de a construi, amîndoi au ascultat cuvintele divine, amîndoi au știut, amîndoi au fost informați, amîndoi au suportat aceleași stihii. Diferența dintre prăbușire și temeinicie stă nu în auzire, ci în ascultare cu fapta.

Auzi cuvintele și le împlinești.

De ce?

Pentru că ceva radical a fost schimbat de Dumnezeu în viața ta.

Ideea de radicalitate are de-a face cu întemeierile, cu rădăcinile, cu temeliile.

Casa spirituală a celui care Îl urmează pe Cristos cel viu într-un mod viu, și nu precum un alt “ism”, stă în picioare pentru că și-a încredințat dorințele Celui care îl va fi creat.

Dacă ar fi să pui de-o parte 72 de ore de post pentru o problemă (nu este discutabil dacă poți sau nu poți și cît de mare este chinul și sacrificiul), care ar fi acea problemă pentru care ai sacrifica aceste trei zile din viața normală? Care ar fi lucrul acela care te arde atît de mult încît să plătești acest preț?Motivele spun totul despre rădăcinile, despre temeliile vieții noastre spirituale.

Ce dorești să ți se dea? Vizibile, perisabile?

Ce cauți ca să găsești? Împlinire, succes?

La ce ușă bați ca să ți se deschidă? A CUI?

Ce tip de poartă cauți? Cea ușor de găsit de cei mai mulți?

Ce fel de cale vrei să bați? Îngustă, pe piscuri, în hipoxie, în cățărări periculoase, sau linia plajelor cu semințe și popcorn?

Ce fel de învățători cauți? Care îți gîdilă urechile și firea?

Ce fel de roade vrei să guști? Cele care rodesc la marginea drumului în praf sau din cele cultivate cu sudoare?

Ce fel de Cristos vrei să urmezi? Unul care este ușor de urmat, pentru că este tolerant și inofensiv? Vrei adevărata cale a Crucii sau vreun isusism iefin de tipul: ”isusul meu are blugi, tatuaj și cercel în ureche și în fiecare dimineață iau latte cu dînsul la Starbucks”?

Copilașilor, feriți-vă de idoli! Aceasta a fost ieri ultima frază din cursul nostru de greacă cu anul I.

Aici nu se referă la statuile lui Buda sau alte figurine aduse de prin Africa profundă din lemn de abanos, ci la deformările imaginii biblice a Domnului Isus Cristos.

Un cristos atenuat, îmblînzit, adaptat, scufundat în cultura noastră pe care nu dorim să o negociem va fi ușor de urmat, pe o cale largă, dar vei urma un alt “ism” și nu Calea la care ne-a invitat Mîntuitorul:

”Dacă voiește cineva să mă urmeze, să își ia crucea în fiecare zi și să vină după Mine!”

Crucifirea este chin îngrozitor, este sacrificiu, scrîșnit din dinți și mortificare. Crucificatul nu are libertăți, crucificarea declanșează o serie de procese biologice ireversibile. Odată începută crucificarea nu mai poți fi recuperat, resuscitat dintr-o anumită fază. Mori, fără a mai putea să faci tot ce dorești.

Schimbarea este radicală, ontologică, este o schimbare a ființei, nu o schimbare de stil de viață sau un “ism” cu un alt “ism”, de aceea un creștin nu poate să își urmeze Mîntuitorul decît după ce moare și este născut din nou!

Mă rog Domnului, care v-a ales, să faceți și voi alegerile potrivite încă din fragedă tinerețe. Vom plăti amar și mult prețul unor alegeri nepotrivite. Mă rog pentru cei care încă nu sînt născuți din nou, care încă n-au trecut prin moartea în Cristos și viața nouă. Dumnezeu să lucreze învierea la viața în El prin Duhul Sfînt și în voi!

Sursa foto: Photo by Cherry Laithang on Unsplash

Read it Later

Donează online și susține Edictum Dei.

Donează

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment

Go to Top
Add Comment
Loading...

Post comment

Cancel
Viewing Highlight
Loading...
Highlight
Close