Destinul spiritual al lui Putin – Președintele religios își dorește să reconstruiască lumea creștină

Întorcându-se triumfător la Kiev, Vladimir a poruncit întregului oraș să se adune pe malurile Niprului pentru a fi botezați. Era în 988. Aceasta este o întâmplare care stă la baza formării Ortodoxismului Rus. De aici se va răspândi și se va contopi cu dragostea specifică rușilor pentru țara-mamă, creând un amestec de naționalism și spiritualitate. În mitologie, anul 988 rămâne anul în care întregul popor rus a fost botezat. Vladimir a fost declarat sfânt. Când Imperiul Bizantin a căzut, rușii s-au văzut ca succesorii naturali ai acestuia. Erau “a treia Romă”.

Comunismul sovietic a încercat să zdrobească toate acestea, dar în zadar. În perioada post-sovietică, mii de biserici au fost construite și reconstruite. Deși Occidentul pare să creadă că creștinismul este în declin, în est este înfloritor. În 2019, Patriarhul Kiril, capul Bisericii Ortodoxe Ruse, se lăuda că se construiesc trei biserici pe zi. În 2020 s-a deschis Catedrala Forțelor Armate Ruse, în afara Moscovei. Imaginile și simbolistica religioasă se contopesc cu gloria militară. Medalii de război sunt pictate în vitralii, amintindu-le vizitatorilor de martirajul rusesc. Într-un mozaic impresionant, victoriile recente (inclusiv anexarea Crimeei din 2014) sunt celebrate. Numai “Ferice de cei împăciuitori” nu e.

În centrul acestei renașteri post-sovietice a creștinătății este un alt Vladimir. Vladimir Putin. Mulți nu înțeleg măsura în care invazia Ucrainei este o expediție spirituală pentru el. Botezul rutenilor din 988 este evenimentul fondator al spiritului religios rusesc, iar biserica Ortodoxă Rusă își are rădăcinile aici. Din această cauză, Putin nu este foarte interesat de câteva districte pro-ruse din estul Ucrainei. Țelul său este Kievul însuși.

S-a născut în Leningrad – un oraș care și-a recăpătat denumirea originală a sfântului – dintr-o mamă creștină devotată și un tată ateu. Mama lui l-a botezat în secret, iar el încă poartă crucea de la botez. De când a devenit președinte, Putin s-a autodeclarat adevăratul apărător al creștinilor din lumea întreagă, liderul celei de-a treia Rome. Atacurile asupra ISIS au fost văzute ca apărarea tărâmului natal al creștinătății. Va folosi credința ca o cale de a mustra occidentul, cum a făcut într-un discurs din 2013: 

“Vedem multe țări euro-atlantice care-și resping rădăcinile, inclusiv valorile creștine care constituie baza civilizației occidentale. Neagă principiile morale și identitățile tradiționale: naționale, culturale, religioase și chiar sexuale. Implementează politici care echivalează familia cu parteneriatele între persoane de același sex, credința în Dumnezeu cu credința în Satan.”

Putin își privește destinul spiritual ca fiind reconstruirea lumii creștine cu sediul la Moscova. Când o trupă punk feministă a vrut să protesteze împotriva președintelui, au ales să o facă în Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, o clădire impunătoare, alba si aurie, demolată de sovietici și reconstruită în anii ‘90, care reprezintă sinteza aspirațiilor naționale și spirituale ale Rusiei. Nu e doar Rusia, ci e “Sfânta Rusie”, o parte proiect religios și alta politică externă rusă. Protestul a sfârșit cu închisoare pentru membrele trupei.

Vorbind de botezul în masă al rutenilor făcut de Vladimir, Putin a declarat: “Realizarea spirituală a acestuia de a adopta ortodoxia a predestinat bazele culturii, civilizației și valorilor care unesc oamenii din Rusia, Ucraina și Belarus.” Își dorește să facă același lucru, de aceea are nevoie să recâștige Kievul.

“Alegerea spirituală făcută de Sfântul Vladimir influențează puternic și afinitățile noastre de azi”, a scris Putin anul trecut. “În cuvintele lui Oleg Profetul, cu referire la Kiev: să fie mama tuturor orașelor rusești.”

La această intensitate religioasă putem adăuga o politică bisericească mânioasă. În 2019, partea ucraineană a Bisericii Ortodoxe și-a declarat independența față de Biserica Ortodoxă Rusă, iar patriarhul ecumenic al marii familii ortodoxe, Bartolomeu I al Constantinopolului a susținut-o. Președintele de atunci al Ucrainei, Petro Poroshenko, a descris acest lucru ca fiind “o mare victorie pentru națiunea ucraineană evlavioasă asupra demonilor Moscovei, o victorie a binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului.”

Biserica Ortodoxă Rusă a respins cu furie această pretenție la independență, spunând că Ucraina aparține irevocabil “teritoriilor sale canonice”. Acest lucru a dus la o ruptură istorică în familia ortodoxă, Biserica Rusă respingând întâietatea lui Bartolomeu și spunând că nu mai sunt în comuniune cu restul familiei Ortodoxe. Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov l-a catalogat pe Bartolomeu drept lacheul americanilor. Kiril a mers atât de departe încât să declare că transformarea bisericii Hagia Sofia – care a fost sediul global al ortodoxiei – în moschee drept “pedeapsa lui Dumnezeu”. Biserica Ortodoxă Rusă și-a instalat diocezele proprii pe glob, în special în Africa. “Ies în stradă cu pancarte pe care scrie <<Mulțumim, Putin! Mulțumim, Patriarh Kiril!>>” a fost modul în care propaganda rusească a descris acest lucru.

Astfel se situează Ucraina în general și Kiev în particular în imaginația Bisericii Ruse, încât au fost dispuși să rupă alianța veche de secole a ortodoxiei. Din nou și din nou, este prezentă Ucraina, situl imaginar al bisericii-mame ale popoarelor ruse.

Această supunere a Bisericii Ortodoxe Ruse scopului politic al marii Rusii este rușinoasă. Cel puțin oficial, biserica susține că nu se amestecă în politică. Dar nu este adevărat. În era post-sovietică, Biserica Ortodoxă a fost răsplătită nu numai cu un program grandios de construire a bisericilor sprijinit de stat, ci și cu implicarea în afaceri profitabile, inclusiv importul de alcool și tutun, care valorează 4 miliarde de dolari. În 2016, Kiril a fost fotografiat purtând un ceas Breguet în valoare de 30000 de dolari. De asemenea, l-a numit pe Putin “un miracol al lui Dumnezeu”. Când Kiril spune “Domnul va purta de grijă”, s-ar putea la fel de bine referi la stapanii săi de la Kremlin. Puține biserici sunt atât de vândute statului ca Biserica Ortodoxă Rusă.

Anul trecut, la aniversarea botezului rutenilor, Kiril a predicat poporului chemându-l să rămână credincios convertirii făcute de Vladimir și sângelui martirilor ortodocși. Le-a spus să își iubească “pământul, poporul, stăpânitorii și armata”.

Imaginația seculară occidentală nu pricepe aceste lucruri. Occidentalii ascultă discursul lui Putin din zilele trecute și îl descriu ca fiind nebun – ceea ce înseamnă ca nu prea înțeleg ce se întâmplă. Sau crezand ca sancțiunile vor face o mare diferență. “Ucraina este o parte inalienabilă a istoriei, culturii și spațiului nostru spiritual”, a spus Putin. Despre asta este vorba, “spațiu spiritual”, o frază înfricoșătoare înfiptă adânc în cei o mie de ani de istorie religioasă a Rusiei.

Giles Fraser, Unherd

Photo by Ehimetalor Akhere Unuabona on Unsplash