Despre femeia ideală (cu două zile întârziere… bărbații!)

Într-o notă mai personală, nădăjduiesc că textul acesta va onora memoria unei surori din adunarea noastră care a trecut la Domnul săptămâna aceasta și a cărei viață a întruchipat atât de limpede și de frumos calitățile regăsite în Proverbe 31:10-31. Sora noastră dragă se numește Aneta Ciortuz. Să-i fie amintirea binecuvântată! Îi vom simți lipsa!

Pentru că vorbim despre femeia ideală, primul lucru pe care mă grăbesc să îl subliniez este că această femeie nu există, aievea, în carne și oase, ci doar la nivelul ideilor. Drept este că distanța față de ideal poate fi mai scurtă sau… putem vorbi de ani lumină și chiar de o deplasare în sens invers.

Tinerii care se află în căutarea unui partener de viață uită, nu de puține ori, tocmai caracterul ideal al femeii ideale. Aceștia îşi creează portretul ideal, dar nu apucă niciodată să bifeze toate căsuţele. Când coboară de la nivelul ideilor frumoase printre oameni reali, îşi dau seama că nimeni nu corespunde în totalitate, iar aceasta îi conduce la episoade frustrante. Partea neplăcută este că uneori, după ani lungi de căutări, frustrarea poate ajunge la cote alarmante, proiectând persoanele în cauză la cealaltă extremă: vor ajunge să renunțe cu totul la standarde și să se lege pentru viață de prima persoană care le iese în cale. Cred că este de prisos să mai spun că astfel de căsătorii pot deveni o permanentă frustrare, un oftat lung cât viața, pentru că de acum nu mai există cale de întoarcere.

Deşi femeia ideală nu există în realitate, cartea Proverbelor (31:10-31) ne oferă un model care trebuie căutat sau, după caz, cultivat. Nicio femeie nu va îndeplini pe deplin calităţile enumerate aici și, totuși, sunt sigur că pe măsură ce citim textul, unele chipuri din viața reală se vor perinda în fața ochilor noștri.

Textul biblic ne avertizează, încă de la început, că o astfel de femeie e greu de găsit: „Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preț decât mărgăritarele” (vezi v. 10). Acest proces al căutării este adeseori dificil şi nu lipsit de primejdii.

Iată o sinteză a portretului ei de aici:

Proverbele nu ne spun nimic despre înfăţişarea fizică! Suntem avertizaţi doar să nu o folosim drept criteriu determinant pentru că „dezmierdările sunt înşelătoare, iar frumuseţea este deşartă.” (vezi v. 30). Nu aș dori să alunecăm în extreme ridicole. Fiecare tânăr crede că tânăra de care s-a îndrăgostit este de o frumusețe… răpitoare, motiv pentru care a și fost… răpit. Se ciocnește de ceilalți oameni pe stradă, se adâncește în visări și nu de puține ori are acea expresie (să-i spunem zâmbitoare!), pentru că o visează pe mireasa lui. Mereu sunt îngrijorat cu privire la tinerii care stau lângă viitoarele lor soții ca un candelabru.

Ceea ce spune însă textul biblic este că aspectul fizic nu trebuie să fie criteriul determinant. Altul este criteriul determinant pentru începerea unei relații de prietenie și, în cele din urmă, pentru căsătorie. Ah, cât de bine știm că anii, boala și greutățile vieții sapă urme adânci în trupurile noastre. Dacă acesta a fost criteriul determinant, ce vei face mai târziu? Vei trăi o frustrare permanentă? Te vei uita mereu cu coada ochiului? Vei începe să filosofezi că nu mai simți, că nu mai e nimic între voi și altele asemenea? Vei rupe mai apoi legământul doar pentru a repeta greșeala?

O astfel de femeie este harnică (vezi v. 13 și v. 15). Aceasta e calitatea pe care textul o accentuează cel mai mult. Ea este mereu ocupată (vezi v. 18). Prevăzătoare, ea strânge provizii pentru familia ei (vezi v. 21). Lucrează atât de mult, încât are să dea şi celor lipsiţi (vezi v. 20). Foarte interesant, în timp ce ea supraveghează ceea ce se petrece înlăuntrul căminului (vezi v. 15), munca și viziunea ei depășește cu mult perimetrul acestuia (vezi v. 14 și v. 16). Ea îşi realizează pe deplin potenţialul cu care Dumnezeu a binecuvântat-o. Să nu uităm că avem de-a face cu o femeie ideală. Nu toate femeile vor avea spiritul de inițiativă și puterea de muncă descrise aici, dar, cu siguranță, versetul 27 pune, de două ori (!), punctul pe i: „Ea nu mănâncă pâinea lenevirii” (iată cele două puncte de pe „i”)!

Textul biblic mai subliniază o calitate: este profundă! „Îşi deschide gura cu înţelepciune şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă” (v. 26). Nu doar că a acumulat înţelepciune, dar ştie să o exprime într-un mod plăcut, cu har. Implicit, lucrul acesta dovedește că e o femeie deprinsă cu cartea și studiul! Învățăturile și studiul nu apar, pur și simplu, ci sunt rezultatele unei educații alese. Iată încă un pasaj biblic care vine să îi reducă la tăcere pe cei care promovează viziunea „femeia la cratiță”. Ce binecuvântare va fi o astfel de femeie pentru copiii ei! (În paranteză fie spus, nici soțul nu se teme, atunci când aceasta ia cuvântul în spațiul public!)

Trăsătura finală este şi cea mai importantă: teama de Domnul. Aceasta a fost subliniată și în ce-l priveşte pe bărbatul model. „Dezmierdările sunt înșelătoare și frumusețea este deșartă,/ dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată” (vezi v. 30). Nu la întâmplare, „teama de Domnul” este pusă în contrast cu dezmierdările și frumusețea. Dezmierdările pot amăgi, pot induce în eroare. Frumusețea va trece. Caracterul frumos și conduita plăcută, modelate și generate de teama de Dumnezeu vor rămâne, ba chiar vor înflori de-a lungul anilor. Nu te mulțumi cu cultivarea frumuseții fizice. O viață împlinită înseamnă mult mai mult decât atât. La fel o căsnicie împlinită. Acolo unde lipsește teama de Domnul, totul devine, după binecunoscutul joc de cuvinte, „căZnicie.”

În concluzie, o astfel de femeie creează o reputaţie de invidiat bărbatului ei: „Bărbatul ei este bine văzut la porţi” (vezi v. 23). Acesta, la rândul lui, o apreciază și își face timp să verbalizeze acest lucru. Nici fiii ei nu sunt zgârciți cu laudele: „Fiii ei se scoală și o numesc fericită; bărbatul ei se scoală și îi aduce laude zicând: „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate”” (vezi v. 29). Mulți bărbați din mediul evanghelic ar putea învăța unu-două lucruri de aici, nu?