Sărbătoarea Întrupării, la fel ca orice altă sărbătoare creștină, înseamnă odihnă. Ciudat, nu? Pentru că spiritul sărbătorii noastre poate fi catalogat oricum, dar nu odihnitor. Nu doar că sărbătoarea nu mai înseamnă odihnă, dar presupune o accelerarea aproape necontrolată a ritmului vieții, accelerarea care sfârșește, inevitabil, în extenuare.
De ce ar însemna sărbătoarea odihnă? Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să ne reamintim, mai întâi, ce înseamnă sărbătoarea, la modul general. Astfel, sărbătoarea are de-a face cu unele momente cheie, în care noi credem că Dumnezeu a intervenit decisiv în istoria omenirii. De ce a intervenit? Ca să ne facă bine, iar binele cel mai mare este mântuirea noastră.
De Crăciun, ne amintim că Dumnezeu a pătruns în modul cel mai glorios cu putință în istoria noastră, prin faptul că Însuși Fiul Lui Și-a asumat natura umană și a devenit om, evident, fără a renunța la divinitate. Avem de-a face cu o minune slăvită, cu o taină care depășește puterea noastră de înțelegere!
De ce a devenit om? Pentru ca să poată mântui omenirea. Ca om, El a biruit toate ispitele și încercările care I-au fost puse în cale. Acolo unde primul om a falimentat, El a rămas ascultător. Acolo unde Israel, în calitate de „fiu” al lui Dumnezeu a căzut, El a rămas în picioare. Ca om, El a purtat ocara și blestemul păcatului la cruce, suferind pedeapsa care ni se cuvenea nouă. Ca om, a înviat trupește, a treia zi, ca „pârgă”, ca prim rod al celor care au murit și vor mai muri. Și tot ca om, El S-a înălțat în glorie, la dreapta Tatălui, în cea mai înaltă poziție de autoritate. Acolo, „El trăiește pururea, ca să mijlocească pentru noi”.
Într-un Cuvânt, El a făcut tot ceea ce era nevoie pentru ca noi să ne bucurăm azi de o mântuire deplină! El a făcut pentru noi, ceea ce noi nu am fi putut face niciodată. Nici sforțările noastre, nici lacrimile, nici râvna, nici faptele noastre, niciun efort uman, oricât de intens și îndelungat, nu ne-ar fi putut câștiga mântuirea. DAR a făcut-o EL, ca DAR pentru noi.
Prin credință primim ceea ce El a făcut, iar apoi ne odihnim în lucrarea Lui! În El și în ceea ce El a făcut găsim pacea și împlinirea de care avem nevoie. Isus Hristos ne este îndeajuns! Poate că toată agitația de la sărbătoare noi transmitem un mesaj. Care să fie acesta?
Să ne facem timp să Îl ascultăm pe Hristos. Mai întâi auzim scâncetul din iesle, dar să rămânem lângă El până vom auzi strigătul „S-a isprăvit!” Să găsim odihnă pentru sufletele noastre!
Photo by Mike Kotsch on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter