De ce să citești dacă oricum vei uita aproape totul?

Poate crezi că nici memoria non-fotografică nu ți-e prea bună. Nu îți poți aminti numele personajelor principale din cărțile de ficțiune pe care le-ai citit în vacanță de vara trecută. Nu poți să îți amintești mare parte din principiile cărții creștine pe care ai citit-o de sărbători, cu excepția ideii principale (pe care o puteai desprinde din titlu, oricum). Nu poți să îți amintești altceva în afară de tema generală a unei cărți de teologie pe care ai aprofundat-o cu grupele de studiu ale bisericii.

Dacă nu îți amintești mare parte din lucrurile citite, de ce să te mai deranjezi? Nu sunt alte moduri mai bune de a-ți folosi timpul? 

Puterea celui 1% 

În 1981, tânărul John Piper a vrut să-i încurajeze pe învățătorii de la școala duminicală a bisericii sale care simțeau o “deznădejde cantitativă” când se gândeau la ora pe care o petreceau cu copiii, pe când aceștia se uitau la televizor perioade nelimitate de timp. Piper i-a îndemnat sa nu treacă cu vederea valoarea unei întâlniri sfinte, “momentul incomensurabil” și “puterea îndelungă și transformatoare a unei revelații”.

Piper a folosit cititul ca exemplu: “Nu-mi amintesc 99% din ceea ce am citit”, a spus el. “Nu-mi amintesc cărțile în întregime”. Apoi a adăugat:

“Frazele sunt cele care schimba viața, nu cărțile… ceea ce schimbă o viață este o nouă întrezărire a unei realități sau a unui adevăr, o provocare care ne apare sau o nouă soluționare a unei dileme vechi. Și majoritatea acestor întrezăriri, provocări sau soluționări sunt de obicei condensate într-un spațiu infim. Un paragraf sau o propoziție și iată! – ne atinge și ne vom aminti de ea și ne influențează pentru întreaga viața.

A-ți aminti tot ceea ce citești nu este scopul. Puterea unei propoziții bine făurite care uimește cititorul aducându-i înțelegere este binecuvântarea care, spune Piper, face ca restul de 99% din citit să merite efortul. Însă eu cred că trebuie să luăm în considerare și efectele celorlalte 99 de procente ale cititului, chiar dacă nu vei da de o nouă frază care să îți schimbe viața.

Puterea celor 99%

Uneori, pastorii se simt descurajați când majoritatea membrilor bisericii nu-și amintesc punctele principale ale predicii de duminică. Dar este amintirea rezumatului scopul principal? Chiar dacă doar o observație sau afirmație a rămas în mintea cuiva, nu face acest lucru ca predica să fie memorabilă?

Ba mai mult, ar trebui să credem că porțiunile predicii pe care un anumit membru nu și le amintește nu au avut un efect formativ asupra comunității? Cu siguranță, părțile “uitabile” contează. Felul în care pastorul tratează textul – cum îi explică înțelesul cu grijă, cum îl împodobește cu ilustrații bune, cum îl vede în lumina lumii lărgite a învățăturii creștine, cum îl direcționează către o întâlnire cu Dumnezeu – toate aceste practici modelează ascultătorul în moduri imperceptibile.

Același principiu e valabil și în cazul cărților pe care nu ți le amintești. Austin Carty spune ca “acumularea de informații în creier nu este motivul principal al cititului”, apoi se folosește de o analogie strălucita pentru a-și susține punctul de vedere: filtrele unei aplicații foto. Telefoanele mai vechi aveau doar imaginea în sine și atât, nu aveau și alte lentile prin care să o vezi. Însă varietatea de filtre disponibile în prezent te ajută să vezi imaginea în moduri care îi scot în evidență frumusețea. Carty scrie:  

“Ideea este aceasta: scopul principal al cititului nu este să fii capabil să îți amintești conștient tot ceea ce ai citit, ci să îți rafinezi constant lentila prin care vezi realitatea. Chiar dacă nu ne amintim 90% din ceea ce am citit, lucrurile acestea ajung înăuntrul nostru, în moduri de care nu suntem conștienți și în profunzimi pe care nu am știut că le avem. Ne îmbogățește filtrul – chiar dacă nu realizăm că acest lucru se întâmplă.”

1. S. Lewis a spus ceva similar despre citit și felul în care ne lărgește viziunea și înțelegerea:

“Aceia dintre noi care au fost cititori adevărați toată viața rareori realizează imensa parte din ființa noastră pe care o datorăm autorilor… Omul care este mulțumit să fie doar el însuși și astfel mai puțin decât un sine, este în închisoare. Ochii mei nu îmi sunt suficienți, voi vedea și prin ochii celorlalți.”

Motivul pentru care citești

A-ți aminti tot ceea ce citești nu este un scop în sine.

Da, poți citi cu speranța că vei găsi o propoziție care te va uimi prin pătrunderea ei și îți va schimba viața. Însă întâlnirea cu toate celelalte paragrafe și capitole care nu ies în evidență îți va modela și forma perspectiva în moduri pe care nu le vezi sau nu le înțelegi pe deplin. 

Efectele cititului pătrund dincolo de detaliile pe care ți le amintești sau de frazele pe care le subliniezi. Cititul îți ajustează lentila, îți oferă cunoașterea care va reverbera în mintea ta în moduri imperceptibile, oferindu-ți o măsură de întelepciune și deschidere pe care nu ai avea-o altfel.

Din aceste motive citești. Și chiar și cărțile pe care nu ți le amintești contează.

Trevin Wax, The Gospel Coalition