De ce morala creștină nu e doar despre reguli – Structura eticii biblice într-o lume schimbătoare

Portretizarea moralei creștine într-o astfel de manieră are un substrat, deoarece Dumnezeu comunică limpede anumite reguli și porunci în Scriptură pentru poporul Său. O mare problemă care apare în abordarea pur deontologică este reprezentată de eșecul eticii creștine în a se adresa majorității dilemelor etice moderne. Înflorirea tehnologiei digitale, avansarea biomedicală și alte daruri pe care Domnul le-a dăruit poporului Său ar trebui folosite pentru a ne arăta dragostea față de Dumnezeu și aproapele nostru (Matei 22:37-39), însă acestea pot fi niște probleme pentru unele versiuni ale deontologiei. Cum poate morala creștină să se ocupe de problemele actuale pentru care nu există nicio regulă?

Această întrebare este folosită drept scuză pentru a abandona aspectele tradiționale ale eticii creștine, considerându-le ca fiind pur și simplu depășite și se încearcă justificarea noilor abordări ale eticii, care își au rădăcinile în moralitatea centrată pe om. Un exemplu al unei astfel de abordări este infamul “utilitarism preferențial” al lui Peter Singer, care susține că trebuie să respingem regulile și obligațiile morale în favoarea unei abordări a eticii care se concentrează pe dorințele celor care sunt afectați de aceste decizii morale, o abordare axată pe rezultat. Or, noi vedem totodată că asta se întâmplă în multe dintre formele creștinismului progresist, unde obligațiile și regulile morale tradiționale – în special cele legate de sexualitate – sunt înlocuite cu unele mai permisive, cu abordări ale eticii bazate pe sentimente, care ne aduc aminte de prima minciună pe care umanitatea a crezut-o: “Oare a zis Dumnezeu?”.

Fiind creștini, nu trebuie și nu putem să tratăm luarea unor decizii morale cu superficialitate, sau să presupunem că etica nu e nimic mai mult decât simpla aplicare a unor principii teologice. Fără o fundație stabilă pentru principiile noastre creștine, am putea aplica accidental învățăturile Scripturii contrar cadrului etic ilustrat în Biblie. Acest cadru nu e legat doar de reguli și obligații, și nici nu e ușor să înțelegi toată filosofia moralei convenționale care cuprinde concepte precum consecvențialismul sau etica virtuții.

Cu riscul de a parea că susțin că creștinismul este unic în modul său de abordare a eticii (și chiar este), etica creștină transcende multe tradiții orale. Într-adevăr, creștinii pot aborda studiul eticii prin două mari categorii: etica creștină și abordarea necreștină a eticii. Dar ce o face atât de inedită, și cum schimbă asta modul nostru de a privi obligațiile și regulile morale din Scriptură?

Reguli dispuse corect

Peter Singer își începe lucrarea “Etica practică”, expunând o deficiență a mai multor oameni, inclusiv creștini, în a privi etica doar ca pe o listă de interdicții morale, în principal (uneori exclusiv) preocupate de sex. El susține că știrile care deplâng “standardele morale în declin” ale noilor generații, adesea au de-a face cu creșterea promiscuității, homosexualității și a uzului pornografiei. Liderii religioși din trecut, afirmă el, aparent vedeau etica drept un simplu set de “interdicții puritane neplăcute, majoritatea create pentru a împiedica oamenii să se distreze.” În timp ce Singer subliniază, pe bună dreptate, că etica este deseori subordonată unor reguli despre sexualitate, în special în cercurile creștinilor, nu recunoaște că multe dintre exemplele sale se află pe urmele Revoluției sexuale din anii 60’-80’, care a căutat să schimbe ordinea sexualității și a reprezentat un important punct de cotitură în societatea noastră. Sexualitatea a devenit principala temă pentru dezbateri în cultura noastră, în special astăzi. Astfel, în mod natural, orice studiu al eticii ar trebui să se adreseze acestei probleme.

În lumina evaluării sale, Singer continuă să susțină că o abordare a eticii bazată pe reguli – deontologia – nu poate ține pasul cu toate complexitățile societății moderne, în special cu cele aparent conflictuale sau suprapuse cu regulile morale. Ori de câte ori opiniile tale sunt criticate, o acțiune mereu înțeleaptă ar fi să iei în considerație criticile și să realizezi că și cei din afara cercului nostru cultural restrâns pot vedea anumite lucruri pe care noi le-am considerat ca fiind parte din marele dar al harului. Asta nu înseamnă că toate lucrurile sunt adevărate, ci recunoaștem cu umilință că nu putem și nu știm orice lucru în mod desăvârșit.

Deci, este reprezentarea lui Singer asupra eticii religioase – în mod specific a celei creștine – o evaluare corectă?

În timp ce nu ne place să recunoaștem că are dreptate în susținerea faptului că în ultimii ani am rezumat etica la problema sexualității, orice privire sinceră asupra importanței obiceiurilor moralei creștine va recunoaște că etica creștină e centrată asupra ideii de imago Dei, așadar înseamnă mai mult decât niște reguli despre sexualitate. Imaginea lui Dumnezeu schimbă total modul în care creștinii abordează teme personale sau sociale precum demnitatea umană, dreptatea socială, rasismul, problemele mediului, tehnologia, bioetica, politica și multe altele. Evaluarea lui Singer asupra eticii creștine – pe care o consideră doar un set de reguli misterioase -, este total deplasată. El continuă apoi prin a-L scoate pe Dumnezeu din ecuația morală, susținând că intuițiile noastre morale sunt un rezultat al evoluției, și noi suntem cei care hotărăsc ce e bine pentru societatea noastră. Etica devine apoi valența a ceea ce ne dorim și nu se bazează pe o realitate externă, obiectivă, aflată sub conducerea lui Dumnezeu. Dar în timp ce deontologia joacă un rol în morala creștină, aceasta nu se rezumă la un set de reguli, fiindcă poruncile date de Dumnezeu nu ne sunt oferite pentru a ne controla comportamentul, cât ne sunt date pentru a ne transforma în oamenii ai căror scop este eterna glorificare a Tatălui.

Structura eticii creștine

În calitate de creștini, nu luăm deciziile etice bazându-ne pe atitudinile morale din cultura contemporană, vocea mulțimii sau etica dominantă – numită utilitarism – și nici nu vrem să fim “de partea bună a istoriei” a ceea ce poartă numele de “progres” moral. La cel mai fundamental nivel, etica creștină are la bază o morală transcendentă și revelată. Este preocupată mai mult de glorificarea lui Dumnezeu decât de fericirea, confortul ori dorințele noastre. Etica creștină e împotriva curentului modern al eticii bazat pe starea de spirit predominantă, deoarece ne forțează să ne uităm în exterior pentru a găsi adevărul și a ne trăi viața conform acestuia mai degrabă decât să ne concentrăm excesiv pe viața interioară și pe dorințele noastre.

Creștinismul recunoaște că Dumnezeu a creat toți oamenii după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Acest adevăr susține demnitatea tuturor oamenilor, dar și sensul unei responsabilități morale pe care toți o avem în această lume. Dumnezeu nu a creat doar un set arbitrar de “interdicții puritane inutile”, ci un sistem moral cu orientare teologică, cu un anumit țel sau sfârșit. După cum Andrew T. Walker, eticianul baptist sudic, a susținut pe bună dreptate, etica creștină presupune “nu doar ajungerea la o concluzie corectă, ci ajungerea pe calea potrivită, cu o atitudine corespunzătoare.” O morală creștină formată pe de-a-ntregul, trebuie să fie strâns legată de realitatea că Dumnezeu nu doar a creat întregul univers cu un anumit deznodământ, dar a și spus poporului Său cum să trăiască în lumina domniei Sale.

Ken Magnuson, care predă etică la Southwestern și Phoenix Seminary, descrie cum etica creștină nu se potrivește în categoriile filosofice morale care aparțin unei perspective deontologice (obligații/reguli), consecvențialiste (rezultate), sau meritocrate (caracteristici personale). El spune că etica creștină e analoagă unei construcții ancestrale care are la bază virtutea – cultivarea înțelepciunii și transformării – cu piloni deontologici – reguli care să îndrume în viață – cu un acoperământ teologic – scopul și ținta să fie glorificarea lui Dumnezeu. Și această clădire există într-un context în care oamenii lui Dumnezeu trebuie să ia în considerare rezultatele sau consecințele acțiunilor noastre, dar niciodată să nu le facă punctul de plecare în luarea deciziilor etice.

Neînțelegând sau netrăind unul dintre aceste aspecte, clădirea va deveni instabilă și periculoasă, fiind în pericol de a se dărâma, sau să fie folosită astfel încât să-i dezumanizeze pe alții în scopuri păcătoase. Această abordare a eticii creștine este văzută clar în Evanghelii, dar în special în Marcu 12:29-30, când Isus este întrebat de cea dintâi poruncă. El răspunde Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă , Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn’ şi ‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi.” Morala creștină începe cu Dumnezeu, fără reguli, rezultate, sau trăsături personale. Se rezumă la orientarea către ceilalți, care este fundamentală – să-ți iubești aproapele și pe Dumnezeu – fiind oferite Bisericii ca ființe înnoite în Hristos care sunt chemate să trăiască în înțelepciune și virtute (Matei 10:16).

În timp ce unii ar susține că morala creștină e doar un set de reguli morale și obligații; însă acest lucru denotă o înțelegere deficitară și distorsionată a tradiției morale creștine, care este ancorată în ordinea creată și iluminată de revelația specială a Scripturii. Etica creștină transcende multe dintre caricaturile legate de incapacitatea de a răspunde problemelor moderne și întrebărilor pe care le întâmpinăm astăzi, deoarece regulile nu au fost făcute niciodată pentru a fi standardul complet al eticii creștine. Ele au fost concepute ca barele de protecție de pe o pistă de bowling, menținându-ne atenția asupra obiectivului final: glorificarea lui Dumnezeu și desfătarea în El pentru veșnicie. Aceste reguli și principii morale există pentru a ne ghida în viață și sunt mai mult decât capabile să ne conducă prin complexitățile culturii actuale. Această casă a eticii creștine nu e deficientă în vreun fel fiindcă e construită pe o fundație a dragostei de aproape, care poate face față oricărei furtuni nemaiîntâlnite (Matei 7:24-27).

Jason Thacker, ERLC

Sursa foto: Photo by Ian Barsby on Unsplash