De ce dezastrele – de la războaie la epidemii – par să se întâmple în același timp

Se va intensifica al doilea Război Rece dintre China și Statele Unite? S-ar putea transforma într-un război cald datorită Taiwanului?

Sau s-ar putea ca pacea să fie la îndemână? Probabil că nu. Datorită epidemiei de COVID-19, Rusia și Turcia și-au format zone de influență în Libia, soldații chinezi și indieni au intrat în conflict la granița comună a ambelor țări, Libanul a explodat în mod metaforic (Portul din Beirut a explodat literalmente). A fost oprit Războiul de o Sută de Ani de Moartea Neagră? A prevenit gripa spaniolă războiul civil al Rusiei?

Deși a fost inspirată în parte de pandemie, cartea mea a fost o încercare de a scrie o istorie nu doar a pandemiilor, ci a dezastrelor în nenumăratele lor forme. Argumentul meu poate fi rezumat în șase idei:

• Tindem să ne gândim la pandemii ca fiind dezastre naturale, pe când războiul este cauzat de om. Însă cele două tipuri de dezastre nu sunt chiar atât de distincte.

• Toate dezastrele – inclusiv cele climatice sau geologice – cauzează mortalitate excesivă, ca rezultat al deciziilor omului.

• Nu toate dezastrele pot fi puse în spinarea bărbatului sau femeii din frunte. Cel mai adesea eșecul se datorează managementului de mijloc.

• Contaminarea trupului cauzată de agenți patogeni interacționează adesea periculos cu contaminarea minții.

• Un dezastru duce adesea la altul, într-un soi de cascadă sau avalanșă de nenorociri.

• Nu putem spera să prezicem dezastrele, deoarece istoria nu este ciclică, așa că trebuie să fim rezistenți – sau, chiar mai bine, anti-fragili.

Cele două forme de dezastre responsabile pentru cele mai rele episoade de mortalitate excesivă – adică mortalitate peste ceea ce ne-am aștepta să vedem în circumstanțe normale – sunt epidemiile și războaiele. Uneori, acești călăreți cumpliți galopează unul lângă altul, alteori, unul vine în spatele celuilalt. În 1918-19, de exemplu, gripa spaniolă a îngenughiat lumea, omorând mai mulți oameni decât Primul Război Mondial care nu se încheiase. Noua formă de H1N1 a fost detectată pentru prima dată la o bază a armatei americane – baza Funston din Kansas – în 4 martie 1918. Mutările majore de trupe peste Atlantic și în Europa au accelerat răspândirea pandemiei.

În timpul nostru, prin contrast, epidemia a fost cea care a venit prima. Înainte să putem spune că COVID-19 a trecut din stadiul pandemic la cel endemic – în timp ce scriu toate acestea, China se luptă să țină sub control valul variantei Omicron care ar putea fi devastator – președintele rus Vladimir Putin a ordonat invazia Ucrainei. În cinci săptămâni am asistat la moarte și distrugere așa cum nu s-a mai văzut în Europa din 1945.

Este adevărat, autoritățile din Beijing nu au ordonat eliberarea virusului SARS-CoV-2 în rândul populației. Încă există oameni care cred că a apărut natural, o mutație transmisă omului dintr-o piață de animale. Însă se înmulțesc dovezile care sugerează că este cel puțin la fel de probabil că originea pandemiei este un laborator din Wuhan. Chiar dacă acest lucru nu este adevărat, nu încape îndoială că săptămânile de tăinuire a realității transmisiei rapide a virusului în China a asigurat răspândirea acestuia și în celelalte părți ale globului. În ambele cazuri, dezastrul este de neînțeles fără dimensiunea politică.

Un număr important al celor mai mari dezastre ale istoriei poate fi atribuit deciziilor dictatorilor: de la foametea cauzată de Iosif Stalin și Mao Zedong, datorită politicilor de colectivizare forțată a agriculturii, până la Holocaust, care este greu de imaginat fără persoana malevolentă a Führerului german, Adolf Hitler. Războiul din Ucraina este la fel de greu de imaginat fără Putin ca președinte al Rusiei.

Și totuși, eșecul dezastruos al Blitzkriegului, plan inițial al rușilor, care trebuia să fie urmat de instaurarea unui regim-marionetă la Kiev, nu poate fi atribuită pur și simplu lipsei de rațiune a lui Putin. Precum în multe alte dezastre, un rol important a fost jucat de actorii din verigile de jos ale lanțului de autoritate: generalii ruși, care se pare că au început invazia fără o pregătire logistică adecvată și omologii lor ucraineni, care au uimit lumea prin eficacitate și operațiuni defensive.

În doar cinci săptămâni, acest război a curmat un număr șocant de vieți. NATO estimează că Rusia are între 30000 și 40000 de victime militare în prima lună de război, incluzând între 7000 și 15000 de morți (rușii insistă, bineînțeles, că efectivele sunt mult mai mici). Victimele ucrainene nu sunt cunoscute. Morții civili, potrivit ONU, depășesc 1200, răniții 1900. Însă ONU “consideră că cifrele sunt mult mai mari”. Doar un optimist incurabil s-ar aștepta ca acest război să înceteze în viitorul apropiat, așa că vom avea de-a face cu zeci – dacă nu sute – de mii de morți. Iar războiul, spre deosebire de COVID-19, omoară copiii la fel de necruțător ca bătrânii.

Cum s-a întâmplat cu pandemia, “contaminarea minții” își joacă rolul ei, fiecare parte beligerantă ducând un război informațional, Ucraina bătând Rusia în aproape toată mass-media occidentală. Propaganda lui Putin în țara acestuia ne ajută să înțelegem de ce speranțele alungării lui nu au mari șanse de materializare.

Un punct cheie al cărții a fost că un dezastru duce adesea la altele. Nu susțin că pandemia a făcut invazia Ucrainei mai probabilă, dar cred că războiul va avea consecințe economice, sociale și politice profunde, nu în ultimul rând datorită șocului de inflație care a afectat prețurile combustibilului și alimentelor. În Africa de Nord și cea sub-sahariană, rezultatele ar putea fi foamete și dificultăți.

Lecția tragică a istoriei este că e aproape imposibil să prezici următorul dezastru. Cei care încearcă acest lucru sunt respinși, în general, precum Casandra din Antichitate, deoarece mulți prezic dezastre care nu se materializează niciodată. În realitate, incidența pandemiilor și războaielor nu e previzibila; s-ar părea că sunt distribuite întâmplător sau cu distribuții putere-lege care fac imposibilă atribuirea de probabilități ex ante.

Ceea ce putem face este să ne asigurăm că reacționăm cât mai rapid posibil atunci când următorul dezastru începe să se manifeste. Aș monitoriza atent prețul produselor de panificație în țări ca Egiptul, care se bazează mult pe Rusia și Ucraina pentru importul de grâu – deoarece dacă există o regiune din lume care nu este anti-fragilă, aceasta este Orientul Mijlociu.

Niall Ferguson pentru The Globe and Mail, 8 aprilie 2022

Sursa foto: Photo by Marcus Kauffman on Unsplash