De ce creștinismul biblic este intolerabil într-o epocă a „toleranței”

În această eră postmodernă, o virtute este apreciată mai presus de toate celelalte: toleranța. De fapt, toleranța ar putea fi în curând singura virtute pe care societatea seculară o va îmbrățișa. Multe virtuți tradiționale (inclusiv smerenia, stăpânirea de sine și castitatea) au pierdut deja respectul publicului și, în unele cercuri, sunt disprețuite în mod deschis sau chiar considerate transgresiuni.

În schimb, odată cu beatificarea toleranței, ceea ce era odată interzis este acum încurajat. Ceea ce a fost odată considerat universal imoral este acum sărbătorit. Infidelitatea conjugală și divorțul au fost normalizate. Profanarea este ceva obișnuit. Avortul, homosexualitatea și perversiunile morale de tot felul sunt susținute de mari grupuri de susținere și încurajate tacit de mass-media. Noțiunea modernă de „toleranță” întoarce în mod sistematic morala pe dos.

Aproape singurul tabu rămas este ideea naivă și incorectă din punct de vedere politic că „stilul de viață alternativ”, religia sau perspectiva diferită a unei alte persoane este greșită.

O excepție majoră de la această regulă iese în evidență: este în regulă să fii intolerant față de creștinismul biblic. De fapt, cei care se consideră astăzi principalii susținători ai toleranței religioase sunt adesea cei mai declarați oponenți ai creștinismului evanghelic. Un exemplu clasic în acest sens este site-ul web religioustolerance.org. Pagină după pagină de pe acest site web atacă creștinismul bazat pe Biblie. Este unul dintre cele mai acerbe site-uri anticreștine de pe internet.

De ce este așa? De ce creștinismul biblic autentic întâmpină o opoziție atât de feroce în rândul campionilor autoproclamatei „toleranțe religioase” de astăzi?

Deoarece creștinismul este diametral opus ideilor postmoderne care au făcut din epoca noastră una a „toleranței”. Iată șase concepte cheie care pun creștinismul în opoziție cu însuși spiritul epocii noastre:

1. Obiectivitatea

Creștinismul adevărat pornește de la premisa că există o sursă de adevăr în afara noastră. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul (Psalmul 119:160; Ioan 17:17). Este obiectiv adevărat – ceea ce înseamnă că este adevărat indiferent dacă vorbește subiectiv unui anumit individ sau nu; este adevărat indiferent de ceea ce simte cineva despre el; este adevărat într-un sens absolut.

Desigur, această generație existențială găsește o astfel de viziune extrem de dezagreabilă. Oamenii preferă să caute adevărul în interiorul lor. Dacă se gândesc la sensul Scripturii, de obicei, o fac doar în termeni de „ce înseamnă acest verset pentru mine” – ca și cum mesajul Scripturii ar fi unic pentru fiecare individ.

Însă creștinismul autentic consideră Scriptura drept revelația obiectivă a adevărului lui Dumnezeu. Ea este Cuvântul lui Dumnezeu către umanitate, iar adevăratul său înțeles este determinat de Dumnezeu; nu este ceva care poate fi modelat în funcție de preferințele fiecărui ascultător în parte.

2. Raționalitatea

Creștinismul biblic se bazează și pe convingerea că revelația obiectivă a Scripturii este rațională. Biblia are sens. Ea nu conține contradicții, erori și principii nesănătoase. Tot ceea ce contrazice Scriptura este neadevărat.

Acest tip de raționalitate este în antiteză cu întreaga esență a gândirii postmoderne. Oamenii de astăzi sunt învățați să glorifice contradicția, să îmbrățișeze absurdul, să prefere subiectivitatea și să lase sentimentele (mai degrabă decât intelectul) să determine ceea ce cred. Dar o astfel de iraționalitate nu este altceva decât o respingere deschisă a conceptului însuși de adevăr.

Ca și creștini, știm că Dumnezeu nu poate minți (Tit 1:2). El nu se contrazice pe Sine. Adevărul Său este perfect coerent. Acest tip de raționalitate – alb și negru – este unul dintre principalele motive pentru care creștinismul biblic este intolerabil într-o generație care respinge rațiunea.

3. Veridicitatea

Creștinismul autentic se bazează pe convingerea că revelația obiectivă a lui Dumnezeu (Biblia), abordată rațional, produce adevărul divin în măsură perfect suficientă. Tot ceea ce trebuie să știm pentru viață și evlavie se află acolo pentru noi în Scriptură. Nu trebuie să căutăm principii pentru o viață evlavioasă sau de succes în niciun alt loc. Scriptura nu este doar adevărul în întregime; ea este, de asemenea, cel mai înalt standard al întregului adevăr – regula după care trebuie măsurate toate afirmațiile despre adevăr.

O astfel de convingere este chiar antiteza noțiunii postmoderne de „toleranță”. Și acesta este un alt motiv major pentru care creștinismul a fost luat în vizor de susținătorii „toleranței” postmoderne.

4. Autoritatea

Deoarece creștinii cred că Scriptura este adevărată, ei predau preceptele sale cu autoritate și fără scuze.

Biblia face afirmații îndrăznețe, iar creștinii credincioși le susțin cu îndrăzneală și fără compromisuri. Și aceasta este o amenințare profundă la adresa „toleranței” unei societăți care își iubește păcatul și consideră compromisul ca fiind un lucru bun.

5. Incompatibilitatea

Scriptura spune: „Nicio minciună nu este din adevăr” (1 Ioan 2:21). Ca și creștini, știm că orice contrazice adevărul este prin definiție fals. Cu alte cuvinte, adevărul nu este compatibil cu eroarea.

Isus a afirmat exclusivitatea creștinismului. El a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). „În niciun altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor prin care să fie mântuiți.” (Fapte 4:12) Acest tip de exclusivitate este total incompatibil cu noțiunea postmodernă de „toleranță”.

În plus, în calitate de creștini, înțelegem că orice se opune Cuvântului lui Dumnezeu sau se îndepărtează de acesta în vreun fel este un pericol pentru însăși cauza adevărului. Prin urmare, creștinii autentici evită pasivitatea față de eroarea cunoscută – și acest lucru i-a pus pe apărătorii postmoderni ai „toleranței” împotriva noastră.

6. Integritatea

Întrucât toate cele de mai sus sunt adevărate, creștinismul autentic consideră integritatea drept o virtute esențială și ipocrizia drept un viciu oribil. O astfel de mentalitate este practic antiteza „toleranței” postmoderne și este încă un motiv pentru care societatea noastră disprețuiește credința noastră.

Din păcate, biserica din generația noastră se îndepărtează de aceste convingeri fundamentale și a început deja să îmbrățișeze idei postmoderne în mod necritic. Evanghelismul își pierde rapid echilibrul, iar biserica seamănă din ce în ce mai mult cu lumea. Tot mai puțini creștini sunt dispuși să se opună tendințelor, iar efectele au fost dezastruoase. Subiectivitatea, iraționalitatea, mondenitatea, incertitudinea, compromisul și ipocrizia au devenit deja ceva obișnuit în rândul bisericilor și organizațiilor care constituiau odinioară curentul evanghelic principal. 

Singurul remediu, sunt convins, este o respingere conștientă și generală a valorilor postmoderne și o întoarcere la aceste șase elemente distinctive ale creștinismului biblic. Trebuie să fim credincioși pentru a păzi comoara adevărului care ne-a fost încredințată (2 Timotei 1:14). Dacă nu o facem noi, cine o va face?

Sursa:https://www.gty.org/library/articles/A338/why-biblical-christianity-is-intolerable-in-an-age-of-tolerance