Read it Later
You did not follow anybody yet.

În cadrul programului de citire a Bibliei realizat de Robert Murray M’Cheyne, se citește zilele acestea ultima parte a cărții Genesa: revederea lui Iosif cu frații săi. Chiar dacă ne este de pe acum bine cunoscută, narațiunea rămâne mereu proaspătă și palpitantă.

Frații care au dorit să îl ucidă pe Iosif ajung acum să se reîntâlnească cu fratele lor și sunt la mila lui. Ceea ce dă savoare textului este faptul că doar Iosif își recunoaște frații. Anii trecuseră, Iosif se schimbase și, cu siguranță, aceștia nu s-ar fi așteptat să îl găsească în poziția de „prim ministru” al Egiptului. Cum se va raporta Iosif la ei?

 

O posibilitate ar fi fost răzbunarea. O, da! Câte posibilități nu ar fi avut Iosif la îndemână pentru a-și pedepsi frații! O altă posibilitate ar fi fost ignorarea acestora. În cele din urmă, doar el îi recunoaște! Nu dăduse chiar Iosif întâiului său născut numele Manase, adică „Uitare”? Iosif alege însă ce-a de treia cale: iertarea și reconcilierea. Da, Iosif alege să își ierte frații, dar nu oricum!

 

Iertarea se dovedește a fi un proces. Mai întâi, Iosif își confruntă frații cu greșeala pe care au făcut-o. Îi acuză pe aceștia că sunt vinovați de spionaj, după care îi aruncă în temniță trei zile. Nu cred că face lucrul acesta, așa cum sugerează unii, pentru a se răzbuna. Îndrăznesc să sugerez că altul este scopul și se pare că funcționează. Aruncați în temniță pe nedrept, fiind ei înșiși tratați cu nedreptate, aceștia ajung să conștientizeze tratamentul nedrept pe care l-au aplicat lui Iosif cu mulți ani în urmă, iar conștiința lor este activată. Dacă atunci când se întâlnesc cu el, aceștia se prezintă ca fiind „oameni de treabă” (42:11), după cele trei zile de temniță, aceștia recunosc că „am fost vinovați față de fratele nostru. (…) Pentru aceea vine peste noi necazul acesta. (…) Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui” (42:21-22).

 

Prima etapă a procesului de iertare fusese îndeplinită, iar frații și-au recunoscut vinovăția. Mai rămânea însă o întrebare: puși în aceeași situație, vor manifesta aceeași atitudine sau inima lor a fusese transformată? Să ne amintim că Iacov era cel care îl favorizase în trecut pe Iosif, atitudine care îi conduce pe frați la invidie și în cele din urmă la ură necontrolată și la dorința de scăpa de el. Ar repeta aceștia gestul? Exista o singură posibilitate de a verifica: Iacov avea acum un nou fiu favorit: Beniamin, fratele lui Iosif! Faptul că are parte de tratament preferențial se vede din faptul că nu i se permite să își însoțească frații în Egipt.

 

Pentru a nu lungi peste măsură de mult textul, Iosif își constrânge frații în așa fel încât, data viitoare când vin după  merinde, aceștia îl aduc Beniamin împreună cu ei. Iată-i acum (cap. 43) la masă, alături de Iosif, uitându-se cu mirare unii la alții (44:33). Se întâmplă însă ceva ciudat: „Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decât ceilalți!” (44:34). De ce, ne întrebăm, și trebuie să se fi întrebat și ei? „Oare nu este îndeajuns că Beniamin e favorizat de Iacov?”, trebuie să fi gândit ei! „Iată că și străinii îl favorizează!” Dacă încă erau invidioși și purtau ură pe fratele lor, faptul că acesta capătă de cinci ori mai multă mâncare avea potențialul să alimenteze la maxim această aversiune.

 

Cred că tocmai acesta era scopul lui Iosif! Acesta aranjează lucrurile în așa fel încât Beniamin să fie acuzat de furt și să fie pus în situația de a fi oprit în Egipt. Dacă frații lui încă îl urau, dacă inima lor nu ar fi fost transformată, ar fi folosit cu bucurie prilejul de a scăpa și de acest frate, așa cum au făcut-o cu Iosif cu mulți ani în urmă. Mai ales că, în ziua precedentă, Iosif le-a alimentat invidia, oferindu-i lui Beniamin o porție de cinci ori mai mare!

 

Slavă Domnului, atitudinea lor este radical diferită acum! Iuda este cel care cu această ocazie devine purtătorul de cuvânt al fraților. Dacă în cazul lui Iosif el fusese cel care a propus vânzarea lui, acum Iuda se oferă se sine să rămână în locul fratelui său! Nu doar că frații nu vor să scape de fratele lor, dar Iuda evocă și întristarea pe care acest lucru ar cauza-o în inima tatălui lor! Reacția lor, în mod deosebit al lui Iuda, dovedește inimi transformate care au învățat din greșelile trecutului.

 

Acum, procesul iertării a fost finalizat. Frații și-au recunoscut vinovăția (1) și au dovedit o inimă transformată (2). Puși în fața unei situații similare, au acționat diferit, chiar dacă testul a fost greu. Fratele „răsfățat” rămâne iubit chiar atunci când primește de cinci ori mai multă mâncare decât ei. Tocmai de aceea, acesta este momentul în care Iosif alege să își dezvăluie identitatea în fața fraților săi.

Read it Later

Donează online și susține Edictum Dei.

Donează

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment

Go to Top
Add Comment
Loading...

Post comment

Cancel
Viewing Highlight
Loading...
Highlight
Close