Dacă vrei să fii mulțumit, nu te mai uita în urmă

Însă “de ce”-urile nu sunt întotdeauna bune, în special atunci când se concentrează pe trecut. Eclesiastul ne spune: “Nu zice: <<Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?>> Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.” (Eclesiastul 7:10).

Cu toții suntem tentați să privim în urmă din când în când. Ne uităm la lucrurile pe care le aveam cândva – sănătate, bogăție, succes, o persoană, o relație – și care acum au dispărut, poate pentru totdeauna. Adeseori privim în urmă, nu atât la un lucru prețios pierdut, ci la un timp în care ne mergea mai bine decât în prezent.

Probabil că prezentul nu a adus cu sine calitatea prieteniilor din trecut, poate că mariajul nostru nu s-a sfârșit cu “au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” sau poate că starea noastră prezentă ne face să credem că în trecut eram fericiți și nu ne dădeam seama. De am putea da timpul înapoi! Dacă privim la trecut îndelung, ajungem să trăim acolo și atunci.

Lucrul acesta dă naștere la regrete și nemulțumiri. “Poate că era mai bine dacă nu aș fi plecat”, “Poate că nu a fost decizia corectă”, “Poate că ar trebui să mă întorc”, “Poate că dacă aș fi procedat altfel, nu s-ar fi întâmplat asta” sunt doar câteva dintre regretele care ne pot consuma. Ne dorim să recâștigăm perioada aceea a vieții, când totul mergea bine.

Bineînțeles, uneori a schimba ceva ce s-a întâmplat în trecut este necesar: poate trebuie să ne revizuim o decizie luată în pripă, poate trebuie să ne întoarcem acasă sau să renunțăm la ceva. Cuvântul lui Dumnezeu și slujitorii Lui de încredere ne pot sfătui. Indiferent care este motivul pentru care s-a produs schimbarea, suntem unde suntem azi datorită providenței lui Dumnezeu. “Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.” (Proverbe 16:9).

Dorința de a ne reîntoarce la o perioadă mai fericită izvorăște din dorința de a avea lucrurile care ne lipsesc: o slujbă care să ne împlinească, o calitate mai bună a vieții, oportunități de a-L sluji pe Dumnezeu, relații intime etc. Suntem nemulțumiți și acest lucru ne determină să căutăm piesa de puzzle care lipsește.

Adevărul este că va fi întotdeauna ceva care să lipsească sau care poate fi îmbunătățit, până vom ajunge acasă în glorie, la Dumnezeu. Dacă nu acceptăm această realitate, vom continua să fim nemulțumiți și vom încerca să le avem pe toate, gândindu-ne că dacă nu e așa, nu suntem în locul în care ne vrea Dumnezeu. Astfel, părăsim casa, biserica sau persoana pentru altele care, sperăm, sunt mai bune, mai împlinitoare, mai potrivite nouă ca persoană, în momentul de față.

Mulțumirea este imposibilă până nu acceptăm că Dumnezeu nu ne ghidează pașii pentru a prospera din punct de vedere pământesc. Tot ceea ce Dumnezeu face în viețile noastre are un scop suprem: ca noi să Îl glorificăm cu viețile noastre și să ne bucurăm de El, aici și după moarte.

Indiferent ce ne-a adus în starea în care suntem în prezent și indiferent ce am pierdut, trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru înțelepciunea Sa care ne-a adus până aici, chiar dacă nu înțelegem care ar fi scopul Său. Să-i spunem: “Îți mulțumesc, Doamne, că sunt în locul acesta, că am slujba aceasta, căsnicia aceasta, pentru că – din motive neînțelese de mine – acestea sunt pentru binele meu etern și vor arăta slava Ta.”

Când înțelegem acest adevăr, atât cu mintea, cât și cu inima, mulțumirea ar trebui să ne caracterizeze și să devină un stil de viață. Ce bucurie să știi că mulțumirea este chiar aici și acum!

Așadar, putem să lăsăm trecutul în trecut. Mulțumirea, care ne ajută să ne bucurăm de binecuvântările de azi și să mergem înainte chiar dacă unele lipsesc, are prea puțin de-a face cu circumstanțele și se bazează întru totul pe relația noastră cu Cristos. În El, prezentul e asigurat, avem pace cu trecutul și privim către un viitor glorios.

Lydia Brownback, The Gospel Coalition

Sursa foto: Photo by Federico Di Dio photography on Unsplash