Să revenim! Cum să-ți strici sărbătorile?

 

Pasul 1: Programează cât mai multe activități!

 

Programează o curățenie generală, strașnică, „made” 100% în România. Asta include, bineînțeles, scosul și bătutul/ spălatul covoarelor, spălatul perdelelor, mutarea mobilierului, spălarea geamurilor. Sugerez și o lustruire a podelelor și, de ce nu (?), dă cu lavabil în cel puțin două camere și hol.

 

Planifică multe feluri de mâncare. Nu există sărbătoare fără aperitive. Ah, dar aperitive avem în fiecare duminică. Dacă e sărbătoare trebuie să fie mai multe. Și friptură cam avem în fiecare duminică, așa că amintește-ți să o diversifici și pe aceasta. Cozonacul e cozonac, iar pasca e pască! Nu uita însă că trebuie și prăjituri cu…cremă: din acelea cu multe ouă, că nu ajunge câte ouă mâncăm oricum la aceste sărbători! Să nu uit: în ce privește prăjiturile e foarte important să se facă și în casă, dar să se și comande. Trebuie să fim siguri că ajung.

 

Nu uita nici de garderobă, care trebuie înnoită. Chiar dacă vei cumpăra haine noi, tot în perioada asta trebuie să duci toate costumele și toate hainele de duminică la curățat.

 

Pentru că, după toate cele spuse mai sus încă mai este loc în agendă (!), implică-te în multe alte activități care țin de programele bisericii, organizarea unor agape, activități de caritate și altele asemănătoare.

 

În punctul acesta, suntem conștienți, agenda începe să fie cam plină. „Hm…,” îți spui, „totuși e sărbătoare.” Trebuie să punem timp deoparte și pentru cercetare personală, pentru post și pentru meditație. Nu uita să fii cât se poate de generos și aici. Când n-am fost noi generoși cu planificările noastre? Planifică să citești și să studiezi profund, într-un duh de rugăciune, toate pericopele evanghelice legate de sărbătoare.

 

Sesizezi că sunt cam multe planuri, dar vorbește-ți motivațional cât mai des. Spune-ți că „Se poate! Trebuie doar să mă organizez mai bine!” Nu te neliniști de faptul că planurile se bat cap în cap! De pildă, nu te întreba cum se împacă zilele de post planificate cu felurile de mâncare planificate! Nu te întreba cum vei posti în Joia și Vinerea Mare, în timp ce vei găti toate cele. Ah, scuze! Acum am înțeles! Le vei face sâmbătă, când ai planificat să cumperi și haine noi copiilor și să bați covoarele! Mă rog, te asigur că vei simți nevoia să bați ceva, pe cineva…

 

Pasul 2: Lasă toate aceste activități pentru ultima clipă!

 

Curățenia casei trebuie să fie proaspătă! Vorba aia, „curățenia nu e greu de făcut, ci e greu de întreținut!” Dacă te apuci prea din vreme, cu siguranță că ceilalți vor strica toată munca. Doar dacă ai sigila cumva casa, să le dai drumul înăuntru doar în dimineața sărbătorii! Aproape că ți-a trecut prin minte și asta, dar totuși nu se poate. Curățenia trebuie lăsată pe ultima sută!

 

Ceea ce e valabil cu curățenia, e valabil și cu mâncarea. Și aceasta trebuie să fie proaspătă, motiv pentru care și gătitul trebuie lăsat, tot pe ultima sută!

 

Nici cumpăratul hainelor noi și a celorlalte lucruri de trebuință nu poate să se desfășoare prea devreme, pentru că trebuie să mergi la serviciu, iar copiii încă nu au luat vacanță…Vei apuca doar să lași hainele la curățat, în așa fel încât să îți amintești în Sâmbăta Paștelor, când ești mai prins, că și acelea trebuie ridicate. Și, ceva ce am uitat la primul punct. Mașina trebuie dusă la spălătorie. Cum ai putea să mergi cu ea nespălată duminică dimineața? Va ploua, nu va ploua? Nu contează! Cel mai bine să o lași și pe aceasta pe ultima sută.

 

Și, ca să nu uit, dacă nu ai apucat să pui deoparte timp pentru meditație, rugăciune și cercetare, nu-ți fă probleme! O vei face tot așa, pe ultima sută.

 

Un P. S. la acest capitol: Neapărat, lasă-ți cel puțin câteva lucruri de făcut și pentru duminică dimineața! Adică nu pe ultima sută de metri, ci chiar pe ultimii metri.

 

Pasul 3: Ceartă-te cu toată lumea!

 

Să nu pui nicio clipă la îndoială faptul că planurile au fost perfecte. Nu faptul că sunt atât de multe de făcut într-o perioadă atât de scurtă generează tensiune, ci faptul că ceilalți nu percutează! De ce e așa aglomerat drumul spre magazin? De ce e coada așa mare la casă? De ce se mișcă toți așa încet? Și, preferata mea: De ce s-au trezit toți să își facă tocmai azi cumpărăturile?

 

Dar, cel mai aprig trebuie croiți cei din familie. Nu ajută! Și când dau o mână de ajutor, se mișcă prea încet. Și dacă se silesc să se miște mai repede strică. Și când îi strigi nu răspund. Și dacă ar fi doar atât, dar mai și strică ceea ce tu ai făcut!

 

Dacă sunt de făcut observații, nu le spune din timp, cu calm și fermitate, ci ține-le în tine și asigură-te că vei răbufni tocmai duminică dimineața, când vă urcați în mașină, ca să veniți la biserică. În curtea însorită a bisericii, asigurați-vă că veți zâmbi larg, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

 

Concluzii:

 

Iată-ne din nou, la finalul sărbătorii, trudiți și împovărați. Obosiți de toată munca intensă, obosiți de facerea diferitelor feluri de mâncare și, mai obosiți chiar, de consumarea și digerarea lor. Toată lumea e sătulă și nu mai știm ce să facem cu oalele, bolurile și tăvile și unde să le punem. Frigiderul geme și el sub povară și e mai obosit ca noi. Dacă am învăța să ne ascultăm trupul, acidul și arsurile gastrice, cuplate cu starea de moleșeală permanentă, ne vor spune că ceva nu am făcut bine.

 

În străfundul sufletului știm că sărbătoarea înseamnă mai mult decât indigestie și moleșeală. Din păcate, trece așa de repede! Dacă nu am avut timp de meditație și cercetare înainte, cu siguranță că nu ne vom mai face evaluarea acum, când oricum nu mai putem schimba nimic și am fost aruncați din nou în malaxorul mereu harnic al cotidianului. Poate că vom rămâne cu unele mustrări de conștiință că și de data aceasta prea ne-am ocupat de cele pământești și am uitat de cele spirituale. Să nu ne neliniștim! Până la următorul Praznic, totul va fi uitat, ceea ce ne conduce la ultimul pas: Uită totul, iar la anul, ia-o de la capăt!