Lumea fierbe de o lună de zile. Gîndul celui de-al Treilea Tăzboi Mondial a încolțit mai întîi în mintea noastră, apoi am început să verbalizăm cu timiditate, pentru ca acum să vorbim din ce în ce mai degajat și realist despre posibilitățile de neimaginat pentru generația noastră.

”Cine și-ar fi imaginat? Să fim noi ăia care vor trăi al treilea război mondial” îmi spun colegii mei de generație, decrețeii. Unii dintre aceștia trăiesc spaima incorporării, teama de front, iar femeile frica pentru un viitor sumbru pentru o așteptată criză alimentară de proporții nemaivăzute.

sursa greatlakesledger.com

Am rîs de cei care și-au făcut provizii de ulei, pentru că nu și-au făcut provizii de făină. Rusia și Ucraina dețin un mare procent din piața de grîu. Am rîs de cei care au stat la cozi interminabile la benzinării, doar pentru că unii dintre noi am ales alte provizii. Rîsul ne-a înghețat pe față în momentul în care, după ce guvernanții noștri ne-au asigurat că rezerva de stat este plină, ca să nu ne facem provizii, cînd au fost întrebați de reporteri pînă cînd ajunge, ne-au răspuns senin: pînă în August. Acum este Aprilie. Ce vom face din Noiembrie?

Chiar dacă războiul se încheie astăzi, grijile pentru viitor sînt absolut legitime. Îngrijorările pentru resurse sînt fundamentate pe o situație reală. Omenirea nu are resurse pentru toți. Liderii europeni îi transmit bezele lui Zelenski: ”Ne pare rău pentru voi, dar de noi ne pare și mai rău!”

Așadar, cum ne pregătim pentru ce este mai rău? Pentru un război prelungit și o foamete nemaivăzută?

1. Să ne pregătim de război, celebrînd pacea. Să ne bucurăm de ce avem deocamdată. Este încă pace la noi, putem încă să mergem pe stradă fără zgomot de sirene, fără flăcări și fum, putem să viețuim zi de zi liniștiți, ducînd mai departe rutina cotidiană. Ce mare binecuvîntare! Ce pomană dumnezeiască! Ce hatîr! Dacă există ucraineni care încă mai zîmbesc printre saci de nisip și ruine, de ce am trăi cu groază cînd încă este liniște!

2. Să ne pregătim de despărțiri, sărbătorind relațiile cu cei mai dragi. Nu cred că este timp mai bun decît acum, văzînd imaginile sfîșietoare, în care femeile își lasă bărbații în urmă, tații își sărută copiii, pe care probabil nu îi vor mai reîntîlni, nu este mai bună vreme decît acum să ne bucurăm de faptul că sîntem împreună, că avem un ”acasă”, că putem să ne îmbrățișăm, că ne revedem zilnic. Îi sărut pe ai mei dragi prin somn, îi strîng în brațe des… cine știe?

3. Să ne pregătim de lipsuri și foamete, mîncînd cu bucurie, ospețind pe alții. Sînt puține resurse pe care le-am putea aduna și nu vor expira în următorii trei ani, cît s-ar putea să dureze o criză economică majoră. Uleiul se va rîncezi, făina va fi mîncată de fluturi, carnea va putrezi în frigiderele care vor fi fără curent. Să ne bucurăm acum de ce mai avem. Înțeleptul scrie în Eclesiast că este o vreme pentru fiecare lucru, există o vreme a belșugului și există și o vreme a lipsurilor. Apostolul ne spune că s-a educat, s-a învățat să trăiască și în belșug și în lipsuri. Este o chestiune de școală, de formare, de educație să știi să trăiești și cu puțin. Am toată admirația pentru generația celui de-al doilea război mondial, generația foametei din 1948, generația Auschwitz-ului. Unii dintre ei au trăit în belșug, apoi în lipsuri mari, apoi din nou în belșug, fără să le fi fost afectat caracterul. I-am cunoscut pe cîțiva și am fost primit în casa lor cu o generozitate și o ospitalitate extrem de caldă. Să învățăm acum să primim pe cei în nevoie, ca să fim primiți la rîndul nostru.

4. Și ceva practic? Da, putem cumpăra pesmeți, biscuiți, făină, drojdie, să ne folosim terenurile de la țară, care are, pentru a planta porumb, cartofi, legume, să ne săpăm puțuri de apă și să ne punem panouri solare. Iar în cazul în care va trebui să ne părăsim locuințele să avem pregătite carry-on-urile și o mașină mai mare cu plinul făcut. Dacă aveți o casă de vacanță, o casă la țară, la părinți, acolo este un loc în care tancurile nu sînt interesate să distrugă. După cum vedeți în Ucraina, zona urbană a fost distrusă, zona rurală, pînă la foametea dezumanizantă, este încă destul de liniștită. În cel mai rău caz, pregătiți un afiș învelit în folie în limba rusă: ”nici noi nu mai avem mîncare! (У нас больше нет еды!)”

Pînă atunci vom recita cu multă credință rugăciunea pe care Mîntuitorul ne-a lăsat-o: ”Tatăl nostru … pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi … și ne izbăvește ce cel rău! Căci a ta este Împărăția, Puterea și Slava în veci! Amin!”

Marius David Cruceru pentru Edictum Dei