Cum capul iubește trupul – Relația dintre soț și soție

Uneori, discuțiile despre cap și trup sunt reduse la întrebările despre autoritate și supunere. În timp ce autoritatea și supunerea se încadrează și își au originea în metafora trupului, o meditație mai adâncă la relația dintre cap și trup ne va permite să vedem mai exact cum autoritatea și supunerea sunt trăite în mod practic. De dragul simplității, ne vom concentra asupra familiei, deși aceste principii sunt relevante pentru orice tip de trup social: biserică, școală, afacere sau corp politic.

Să începem cu lucrurile evidente. Capul și trupul sunt absolut interdependente. Nu poți avea una fără cealaltă. Nimeni nu-și dorește un trup fără cap sau un cap fără trup. Dumnezeu Însuși a spus în Geneza 2:18: “Nu este bine ca omul să fie singur.” Astfel, încă de la început, scopul nostru este să recunoaștem cât de strâns legată trebuie să fie înțelegerea noastră a conceptului de cap și de trup. Capul și trupul sunt complementare, sunt făcute una pentru cealaltă și se potrivesc perfect.

În plus, întregul trup are un scop, o misiune. În Geneza 1, misiunea primului cămin a fost: “Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.” (Geneza 1;28). Trupul ca întreg nu există de dragul său, ci de dragul misiunii pe care i-a dat-o Dumnezeu pe pământ.

1. Capul

Cu aceste adevăruri în minte, să reflectăm la funcția capului în raport cu trupul. Putem rezuma rolul capului la două funcții, una internă și una externă. În primul rând, capul (adică soțul, în această situație), ordonează sau structurează întregul trup în vederea scopului acestuia prin prezență, cuvinte și acțiuni și îi împuternicește pe membrii familiei să își împlinească chemarea. În al doilea rând, capul stabilește și păstrează limitele trupului, reprezintă întregul trup față de alte trupuri și este responsabil de bunăstarea trupului ca întreg.

Capul este responsabil cu organizarea și structurarea trupului pentru anumite scopuri. Capul oferă orientare și direcționează trupul. Așadar, capul trebuie să știe care este scopul trupului și să îl aibă în vedere, în timp ce-i împuternicește pe restul membrilor pentru scopurile lor particulare.

Mai mult decât cuvinte

Capul nu face toată această muncă organizatorică doar prin cuvinte (oricât ar fi ele de importante). Nu trebuie să ne gândim la cap ca la cineva care dă ordine răstite. Mai degrabă, cuvintele și acțiunile acestuia izvorăsc din prezența capului în trup. Capul orientează și direcționează trupul, la fel cum pământul direcționează luna. Sau, folosind o imagine vizuală: după cum un satelit urmează mișcările planetei, soțul își conduce familia prin puterea sa de gravitație. Dacă o face cu credincioșie, satelitul orbitează corect. Dacă este necredincios, satelitul va rătăci în neorânduială.

Dacă folosim o imagine auditivă, putem spune că soțul dă tonul și stabilește ritmul. Poate fi un ritm constant, care creează o muzică armonioasă, o melodie glorioasă. Sau poate fi un ritm neregulat și un sunet dezacordat, care nu produce altceva decât zgomot. Oricare ar fi situația, capul stabilește ritmul și melodia.

O ultimă imagine: capul funcționează ca un sistem imunitar al corpului. Un sistem imunitar nu numai că se luptă cu infecția, dar și reglează funcțiile corpului, menține limitele acestuia și îl apără de atacuri prin luarea de măsuri corespunzătoare.

O prezență constantă și credincioasă

Prezența unui cap credincios este vizibilă chiar și când el este absent. Când tatăl este la muncă și mama disciplinează copiii, prezența lui stă în spatele ei și îi împuternicește acțiunile.

Pe de altă parte, un cap necredincios poate fi prezent în trup și absent în duh. Poate fi în cameră, însă pasivitatea lui îl face inutil și fără greutate și astfel soția și copiii fac ce cred că este bine în ochii lor. Abdicarea de la rolul său și lipsa de inițiativă lasă un gol care cauzează multă suferință. Sau poate că felul său tiranic de a se purta asuprește familia și stinge orice altă muzică.

Aceste imagini ne ajută să contextualizăm autoritatea capului în familia sa. Poate include rostirea de porunci atunci când este cazul (de exemplu, când un tată îi spune copilului să facă ceva), însă imaginea de ansamblu cuprinde luarea inițiativei cu pricepere și competență, pentru a rândui resursele trupului și a se sacrifica cu bucurie de dragul trupului și a misiunii sale. Aceasta înseamnă conducere cu credincioșie.

2. Trupul

Ne întoarcem către noțiunea de trup. Rolul acestuia poate fi sumarizat, la fel ca în cazul capului, în dimensiuni interne și externe. În primul rând, trupul primește prezența, cuvintele și acțiunile inițiatoare ale capului și le fructifică oferind păreri, aducându-și aportul și oferind sfaturi capului. În al doilea rând, trupul glorifică și fructifică eforturile capului ținând pasul cu acesta, împlinind voia acestuia și extinzând și amplificând influența întregului trup în lume.

Aici avem un adevăr fundamental: trupul primește pentru a dărui mai mult. Nu este numai o relație de primire și daruire în schimb. Trupul primește și înfrumusețează, primește și amplifică. Dacă luăm căsătoria ca legătură a unui singur trup, cel mai evident mod în care trupul (soția) face lucrul acesta este procrearea. Soțul este grădinarul, iar soția este grădina. El seamănă sămânța, iar ea o primește și aduce roada (copiii).

Putem folosi o mulțime de metafore pentru a exprima rolul soției în relație cu soțul ei. El este cel care câștigă pâinea, ea este cea care face pâinea. El este soarele, ea este luna, care reflectă și extinde lumina soarelui acolo unde el nu este prezent. El formează, ea umple. El dă melodia, ea aduce armonia. El o împuternicește, iar ea folosește această putere pentru a lărgi sfera căminului lor.

Influență benefică

În mod crucial, trupul își aduce aportul și are influență asupra capului, spre bine sau spre rău. Adam a ascultat de vocea nevestei lui, ceea ce le-a cauzat amândurora mult rău. Nabal nu a ascultat de vocea nevestei lui și aceasta i-a cauzat mult rău. Un soț este capul și poate să își ducă familia în ruină (la fel ca Adam) sau în glorie (ca Isus). O femeie este trupul, ea poate să își influențeze capul și să aducă suferință (ca Eva) sau binecuvântare (ca femeia din Proverbe 31).

Cartea Proverbelor ne oferă o imagine a ceea ce înseamnă să trăiești cu credincioșie, fiind femeie sau bărbat. Cartea în sine este un sfat de la un tată către fiul său, de la un rege către un prinț. Prințul are două sarcini de îndeplinit: să caute înțelepciunea și să-și caute o nevastă bună. În întreaga carte, alegerea îi stă înainte: ascultă de Înțelepciune sau ascultă de Nebunie. Dă ascultare Femeii Cinstite sau Femeii Adultere.

Prințul este capul, el va organiza și structura, își va ghida și direcționa împărăția. Însă el nu este autonom, va fi influențat spre bine sau spre rău. În sarcina ce i-a fost dată, după ce a ascultat glasul Înțelepciunii în cele 30 de capitole, se va căsători cu Femeia Cinstită în Proverbe 31.

Ea nu este un preș. Ea este cununa și slava bărbatului ei. Ea ia ce este bun și îl îmbunătățește. Este chemată să urmeze direcțiile și autoritatea soțului ei, însă înțelepciunea și acțiunile ei sunt esențiale unui cămin rodnic. Supunerea ei cu dragă inimă, ajutorul grabnic și sfatul înțelept sunt oferite de dragul căminului ei și pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Un plan frumos

Astfel, sfârșim de unde am început. În înțelepciunea Lui, Dumnezeu ne-a proiectat să ne potrivim unul altuia, să fim complementari unul altuia, pentru a-I împlini scopul. Soților, fiindcă sunteți un cap credincios al familiei voastre, ghidați, puneți în ordine și direcționați căminul. Soțiilor, ca trupuri credincioase, înfrumusețați și extindeți influența căminului în lume. Amândoi trebuie să vă faceți partea cu dăruire, sacrificiu și bucurie pentru gloria lui Dumnezeu.

Joe Rigney, Desiring God

Photo by GRAHAM MANSFIELD on Unsplash