Creștinismul și politica

Fără îndoială, avem nevoie de o mulțime de oameni inteligenți care să reflecteze asupra principiilor intelectuale și a priorităților practice ale filozofiei noastre morale. Aceasta este o conversație crucială. Dar aceasta nu este conversația pe care majoritatea oamenilor obișnuiți o poartă online, în biserică și în jurul mesei. Ei (și ar trebui să spun noi) au o conversație dezordonată – dar, dacă este făcută corect, una foarte importantă – despre cum să abordăm conversația în sine. În calitate de creștini într-o epocă dominată de politică, încercăm să ne gândim la modul în care ar trebui să ne gândim la creștinism și politică.

De ce este atât de greu să vorbim despre politică? Iată patru motive:

1. Internetul. Probabil că în urmă cu o generație existau în lume la fel de mulți oameni furioși și nebuni, dar aceștia nu aveau accesul sau capacitatea de a spune întregii lumi opiniile lor furioase și nebunești. Acum nu mai există niciun consens despre „cum stau lucrurile”. Nu există o voce sau o instituție în care toată lumea să aibă încredere. Cele mai influente platforme trebuie doar să atragă un segment mic de adepți pasionați pentru a deveni importante. Acest lucru stimulează cele mai polarizante idei. Și pentru că avem acces la mai multe povești și la mai multe tragedii decât oricând, vor exista întotdeauna exemple vii în știri care să confirme modul în care vedem deja lucrurile.

2. Polarizarea. Nu este vorba doar de faptul că partidele politice majore sunt mai bine delimitate decât erau înainte. Oamenii sunt mai separați decât erau înainte. Ne sortăm digital și geografic în grupuri cu mentalități asemănătoare. Oamenii sunt creaturi tribale. Odată cu declinul religiei și al familiei și cu ascensiunea unei culturi naționale (sau globale) în detrimentul localismului, am gravitat spre „clanuri” ideologice. Și, la fel ca loialitatea de clan din vechime, putem găsi întotdeauna modalități de a ne apăra clanul în timp ce ne definim pe noi înșine pe baza faptului că suntem opusul celuilalt clan.

3. Politica a devenit lingua franca a epocii noastre. Plimbați-vă prin aeroport și fiecare televizor prezintă fie știri, fie sport. Acestea sunt două lucruri pe care se presupune că toți ar trebui să le cunoaștem și să ne intereseze. Totul a devenit politizat: reclamele, corporațiile, educația, divertismentul și sportul însuși. Să rămâi în banca ta este considerat ca și cum nu ți-ai face partea în marea luptă a epocii noastre.

4. Creștinismul s-a străduit adesea să găsească o filosofie politică formală și bine stabilită. Creștinii cu aceeași teologie formală pot avea instincte culturale foarte diferite. Cu toate punctele slabe ale lucrării lui Richard Niebuhr, Hristos și cultura, putem vedea cele cinci modele ale sale – Hristos împotriva culturii, Hristos deasupra culturii, Hristos al culturii, Hristos și cultura în paradox, Hristos transformatorul culturii – ne apar ca intuiții de bază, și de obicei nedezvăluite, la lucru în biserică. Chiar și eticheta de „conservator” ca ideologie politică este instabilă, cu gânditori de frunte care susțin (sau se opun) la mai orice, de la populism la naționalism, la republicanism, la fuzionism, la liberalismul clasic și la integralismul catolic.

Creștinilor le este greu să gândească și să vorbească despre politică deoarece aproape toată lumea, de fapt, are dificultăți în a gândi și a vorbi despre politică. Nu suntem mai slabi decât alții. Dar poate că, cu inimile deschise și cu mintea limpede, putem fi un pic mai buni.

Un text publicat pe World