Read it Later
You did not follow anybody yet.

2. Adesea, suntem schimbați de cultura pe care dorim s-o influențăm

Accentul pus pe a fi acceptat cultural, indiferent de cultura în mijlocul căreia te-ai afla, duce inevitabil la compromisuri teologice. Obsesia pentru imagine izvorâtă din pragmatism a evanghelicilor a fost ceea ce i-a adus ruina. O biserică care este doar prietenoasă cu cei care îl caută pe Cristos înseamnă adesea o biserică care îmbunează doctrinele dificile sau care le ignoră în totalitate. Predicarea pentru aplauze, click-uri și acceptare din partea găștilor ”cool” de tineri duce aproape întotdeauna la distorsionare teologică. “Este vremea să aducem creștinismul în secolul al XXI-lea” înseamnă “să nu mai vorbim despre sex, înjurături, sfințenie, neprihănire și toate lucrurile acelea fundamentaliste și nepopulare”. Încercarea de a încadra creștinismul în politica oricărei audiențe ai vrea să o impresionezi, în cele din urmă duce la o credință modelată de politică, iar nu la o politică modelată de credință.

Am observat un tipar în ultimii zece ani, de la apariția cărții mele, “Hipster Christianity” (Creștinismul Hipster, n.t.), din 2010. Un absolvent al unui seminar teologic, de douăzeci și ceva de ani, cu vederi teologice conservatoare își dorește să planteze o biserică într-un loc post-creștin înțesat de cafenele (Portland, Brooklyn, San Francisco etc.). Începe având intenții bune de a transforma cultura seculară pentru Isus. Însă, odată cu trecerea timpului, cultura îl schimbă pe el. În mod evident, scăldarea în apele libertinajului moral, a politicii “woke” și viața burgheză a cartierelor selecte ale orașului îl vor transforma după chipul și asemănarea lor. Nu va schimba cultura, ci va fi schimbat de ea. O încercare sinceră de a face creștinismul relevant va duce la cinism, la compromis și poate chiar la abandonarea credinței întru totul. Mark Sayers vorbește despre această dinamică în cartea sa “Disappearing Church” (”Biserica pe cale de dispariție” – n.t.) din 2016, ca fiind un motiv pentru care creștinismul hipster nu a reușit să energizeze mișcarea evanghelică.

 

Cu siguranță, este importantă interacțiunea cu cultura modernă: înțelegerea, diagnosticarea și aprecierea anumitor aspecte ale ei. Dar nu fiți naivi în privința riscurilor (vorbesc din propria experiență). Puterea formativă a lumii noastre post-creștine, influente digital, nu trebuie subestimată. 

 

3. Suntem moștenitori, nu inventatori ai creștinismului

 

În cele din urmă, obsesia bisericilor evanghelice pentru relevanță – dintre care creștinismul hipster este doar o manifestare – pornește de la una dintre cele mai mari vulnerabilități ale ei: prezentismul. Creștinul evanghelic obișnuit are puțină cunoaștere a istoriei creștinismului și bisericii (cum ar putea niște oameni morți de mii de ani ca Augustin să fie relevanți pentru nevoile milenialilor?). Această ignoranță îi face pe creștini susceptibili la tot felul de confuzii teologice și ecleziastice. În loc de continuitate, de zidire pe temeliile istoriei creștinismului și a bisericii, de a administra cu bucurie practica și doctrina moștenită, mulți sunt mai interesați de o reinventare constantă. Ipoteza este că fiecare generație trebuie să schimbe biserica în ceva nou, proaspăt.

 

Cu siguranță, contextualitatea este importantă și adaptarea la vremurile de azi este necesară până la un anumit punct. Cu siguranță, nu tot ceea ce am moștenit de la generațiile anterioare merită să fie păstrat. Însă, observatorii seculari au tot dreptul să fie suspicioși când observă că numeroase biserici se prezintă ca fiind noi, diferite și neconvenționale (“Ne întâlnim într-o clădire comercială!” “Trupa noastră de închinare cântă ca Pink Floyd combinat cu Sigur Rós!” “Suntem calviniști carismatici care au cafenea proprie!”). Nu te poți abține să nu te gândești că aceste biserici sunt un produs de consum, dornice să se diferențieze într-o piață locală plină de oferte – stratageme și proiecte antreprenoriale care își doresc să vândă experiențe spirituale. 

 

Aceasta ne transmite “biserica cool”: încă un lucru care încearcă să se vândă. Am scris în “Hipster Christianity”: “Dacă am ales creștinismul datorită marketingului ingenios, la fel cum aș alege un iPhone, există un risc ridicat ca să nu rămân loial acestui “brand” pentru totdeauna. Nu am fost niciodată atras de creștinism în sine, până la urmă, ci de marketingul atractiv, care poate fi depășit în viitor de către alți competitori. Încercarea de vinde Evanghelia ca pe ceva “cool” este o chestiune periculoasă, deoarece presupune că ceea ce îi atrage pe oameni la Evanghelie este o definiție exterioară a vandabilității, dar care are puține în comun cu mesajul și conținutul Scripturii. Cei convertiți la acest creștinism vor fi în mare parte ca semințele căzute în locuri stâncoase din Matei 13 – fără rădăcini.”

 

4. Vânzarea unui creștinism “cool” nu funcționează

 

Este tentant pentru pastorii și liderii bisericii din zilele noastre să dispere și să apeleze la tot felul de noutăți și strategii scandaloase pentru a aduce oamenii în biserică. Țineți minte că dacă credința la care îi chemăm pe oameni nu reflectă cu acuratețe credința primită de la Isus, dacă minimalizăm prețul uceniciei (Luca 14:25-33), aceasta nu va dura și nu va fi o credință care transformă.

 

Toate bisericile “cool”, toți pastorii bine pieptănați și toate modurile noi și atrăgătoare de a fi creștin din ultimele două decenii nu au împiedicat trendul descendent al numărului creștinilor din SUA. Strategia “Creștinism 2.0” – a unei credințe relevante, reinventate – nu a adus rezultate. Poate că întoarcerea la “Creștinismul 1.0”, la principiile fundamentale este lucrul de care avem nevoie.

 

Disperarea penibilă a creștinismului “cool” ar trebui înlocuită cu siguranța tăcută a unui creștinism evlavios. Mai atrăgător decât orice pastor celebru sau ambalaj unic este prezența constantă și dedicată a unei biserici cu mâna pe plug, care aduce o schimbare de durată în bine în viețile și comunitățile oamenilor. Dacă am ajuns la o concluzie în decada care a trecut de la scrierea cărții “Hipster Christianity”, este aceasta: o credință primită este mai demnă de încredere și mai transformatoare decât o credință reinventată. 

 

 

Citește partea I aici:

Creștinismul “cool” nu e o idee bună (1)

 

 

Brett McCracken, The Gospel Coalition

Sursa foto: Photo by Khamkéo Vilaysing on Unsplash 

Read it Later

Donează online și susține Edictum Dei.

Donează

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment

Go to Top
Add Comment
Loading...

Post comment

Cancel
Viewing Highlight
Loading...
Highlight
Close