Read it Later
You did not follow anybody yet.

Isus este ”specialist” al neașteptatului, un maestru al surprizelor și al anticlimaxului. Te aștepți ceva de la Dînsul și El livrează altceva. Tocmai ai crezut că ai înțeles, precum Nicodim, și îți spune că stai prost cu hermeneza. Crezi că ai dat de profet, ca Samariteanca, dai peste Mesia, ba chiar peste Dumnezeu Însuși.

Crezi, precum Iuda, că Îl poți provoca să facă revoluție și să instaureze un nou guvern, în care El să fie împărat, să fie încoronat pe scaunul lui David, dar El te înșală și se duce să troneze pe cruce, încoronat cu spini și îmbrăcat în batjocură în purpură de locotenent.

Sărbătoarea Floriilor este sărbătoarea cu cele mai mari contraste și tensiuni dintre toate sărbătorile creștinilor.

Populația inflamată strigă Osana cu mare bucurie, Isus plînge. Ierusalimul se bucură, Isus bocește. Drumul glorios al calului este luat de un măgăruș neînvățat, care își tîrîie dumnezeiescul Călăreț, ca în basm, ”nici călare, nici pe jos”.

Scenele din ziua Floriilor sînt între tragic și ridicol, între sublim și grotesc. Este cea mai bună ilustrație a tensiunii dintre gîndurile și planurile lui Dumnezeu și gîndurile și acțiunile oamenilor.

Este cumva de mirare că la nici 5 zile distanță același popor strigă în fața Celui pe care îl primiseră cu slavă ”Răstignește-L, Răstignește-L!”?

Ne pedepsim cumplit dezamăgitorii!

După ani grei de stăpînire romană, evreii așteptau un eliberator. După taxe, biruri și apăsare, după lupte intestine și fragmentare, poporul lui Dumnezeu aștepta un împărat, un trimis providențial al lui Dumnezeu.

Sperau să scape cît mai curînd de apăsarea promisă prin profeție. O hermeneutică defectă, cu o eisegeză a speranțelor false era o mare tentație pentru o gîndire triumfalistă, cu final fericit, în care asupritorul era umilit și Regatul lui David va fi fost restaurat complet.

O mare amăgire!

Isus vine să mîntuiască întreaga lume, dar și să își decontamineze propriul popor, pe ”ai Lui”, cum le spune Ioan, de propriile fantasme, de aiureala unor false speranțe, de găunoase naționalisme, de găunoase escatologii.

Isus i-a ”vindecat” de fantasme și false speranțe, ba, mai mult, le-a promis ștergerea Templului de pe fața pămîntului și o cucerire și mai umilitoare de către romani.

Amăgiți fiind, Isus îi Dez-amăgește, parcurgînd drumul invers al înșelării, dez-înșelarea, retroversia păcălirii, dez-păcălirea, aducerea la Adevăr și atragerea spre Sine dinspre Tatăl Minciunii.

Asemenea ne face și nouă, iar Duminica covorului de flori este o bună reamintire a faptului că trebuie să ne cumpănim bine așteptările pe care le avem din partea lui Isus.

Așteptăm din partea Lui beneficii, pe care le etichetăm drept binecuvîntări.

Așteptăm confort emoțional și fizic, pe care îl numim pacea Lui.

Așteptăm popularitate și putere pentru noi înșine, fără preț de jertfă, iar El vine să ne dăruiască martiraj pentru a străluci duhovnicește, așteptăm să fim influenți, și numim asta ucenicie.

El a venit să ne dea binecuvîntări în termenii Lui, ”fericiri” ca persecuție și batjocură, a venit să ne aducă Pacea lui care întrece orice pricepere în pușcării și prigoane, seninătate sufletească în celule și bucurie în necaz.

În loc de puteri, care mișcă roțile dințate ale acestei lumi, ne-a dăruit lumină de sus și sare așezate pe o Cetate urcată pe Munte, Biserica, instituție la fel de paradoxală ca Mirele și Capul Ei, aparent învinsă, dar rezistentă peste veacuri, minoritate, dar împînzită iritant peste tot.

Cînd evreii așteptau ca pe covorul de Flori să calce Împăratul și să ia tronul pentru ei și încă o generație, pe drumul acela S-a dus Însuși Domnul domnilor și Împăratul împăraților ca să instaureze o Împărăție a cerurilor pentru vecie, pentru toate neamurile de sub soare și pentru toate generațiile.

Cînd evreii așteptau ca Cel care a încălecat pe măgăruș să îi elibereze de romani, Acela s-a lăsat ucis de romani, ca să ne elibereze pe toți de păcate.

Cînd unii așteptau ca un alt preot, nevîndut străinilor, să vină și să răscumpere spațiul sacru pentru alte jerfe curate, El Însuși S-a făcut și Preot și Jertfă, surprinzîndu-ne prin Moartea Sa de trei zile care ne-a dăruit Viața de veci.

Cînd cei mai mulți Îl așteptau pe Proorocul lui Dumnezeu, a venit Dumnezeu Însuși fără înlocuitori sau pentru-El-vorbitori.

Iată-L pe Isus dez-amăgitorul prin excelență, distrugătorul de farmece și dezlegătorul de minciuni.

Poate că și tu ai fost dezamăgit de Isus, poate că ai avut așteptări mai mari, dar nelegitime, luînd în considerare termenii Lui. Îmi pare rău, altul mai ”bun” noi creștinii nu avem. Acesta este Singurul pe care îl devoalează Scripturile, dar Îl prefer pe Acesta în locul cristoșilor comozi, binefăcători, rapizi cu pomana. Este fascinant de paradoxal în acțiunile Lui, este radical neașteptat și Calea Sa este cea mai uimitoare aventură din cîte mi-a fost dat să trăiesc.

Să-I presărăm astăzi covor de lacrimi, plîngînd soarta celor amăgiți fără de El, crezîndu-se însă în Împărăția Sa, rugîndu-ne să fie cuprinși de El Însuși, Calea, Adevărul și Viața!

 

 

 

Photo by Avel Chuklanov on Unsplash

Read it Later

Donează online și susține Edictum Dei.

Donează

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment

Go to Top
Add Comment
Loading...

Post comment

Cancel
Viewing Highlight
Loading...
Highlight
Close