Conflictul asupra istoriei

Conservatorismul politic modern se bazează pe credința lui Burke în istorie și tradiție. Pentru Burke, sarcina conservatorismului era de a păstra și perpetua instituțiile și valorile fundamentale ale societății. Astfel, istoria oferă o bază esențială a conservatorismului, care consideră că datoria procesului politic este de a proteja această bază.

Pe de altă parte, o trăsătură constantă a liberalismului modern este indiferența sau chiar antagonismul față de istorie. Din ce în ce mai mult, agenda liberală caută să submineze și să discrediteze tradițiile istorice, valorile și identitatea. Căsătoria între persoane de același sex nu a vizat doar extinderea beneficiilor guvernamentale ale căsătoriei, ci și eliminarea unei instituții culturale de lungă durată din punct de vedere istoric. Pledoaria pentru drepturile trans nu înseamnă doar extinderea libertății individuale; este vorba despre eliminarea uneia dintre cele mai solide categorisiri istorice. Facilitarea granițelor deschise și a imigrației ilegale nu înseamnă doar deschiderea unei țări pentru persoanele aflate în nevoie; este vorba, în esență, de discreditarea celui mai puternic identificator al națiunii din punct de vedere istoric. Opoziția față de cerințele de muncă nu înseamnă doar extinderea beneficiilor de asistență socială; este vorba de erodarea rolului și a importanței istorice a muncii. Înaintarea agendei pentru drepturile homosexualilor în detrimentul preocupărilor legate de libertatea religioasă nu înseamnă doar egalitate; este vorba despre slăbirea celei mai importante instituții nonguvernamentale din punct de vedere istoric din societate. Respingerea patriotismului de către stânga nu este doar despre obținerea unui punct de vedere mai pro-internațional; este vorba, de fapt, despre denigrarea istoriei și a valorii statului-națiune.

Prin urmare, declinul rezultatelor slabe la testele de istorie devine irelevant pentru preocupările liberale. De fapt, un astfel de declin ar putea constitui chiar un proiect deliberat. Erodarea cunoștințelor istorice este o condiție necesară pentru construirea noii societăți dorite în mod evident de liberalismul modern.

Viziunile conflictuale asupra istoriei, între liberali și conservatori, au fost mult timp evidente în domeniul dreptului constituțional. În timp ce conservatorii pledează pentru o abordare a interpretării constituționale bazată pe sensul istoric al Constituției, liberalii pledează pentru îmbrățișarea judiciară a unei „Constituții vii”, în cadrul căreia dispozițiile constituționale sunt interpretate nu în funcție de sensul istoric, ci de nevoile și preocupările fluctuante ale societății contemporane. Dar această Constituție vie poate fi îmbrățișată pe deplin doar dacă valoarea și rolul istoriei sunt diminuate. În consecință, ca și în cazul unei mari părți din actuala agendă liberală, o erodare a istoriei este primul pas necesar pentru transformarea de către stânga a fundamentelor culturii și societății – o transformare care vede un guvern atotputernic și anistoric înlocuind toate celelalte instituții civice tradiționale.

Un text de Patrick M. Garry pentru The Imaginative Conservative