Cine, de ce și pentru ce a murit pe Cruce?

A murit Isus Cristos, un mare maestru spiritual! Au mai murit și alții: Socrate!

A murit nevinovat! Au mai murit și alții!

A murit pentru mulți! Au mai murit și alții. Numai războiul cu Ucraina a livrat zeci de eroi, soldați care și-au sacrificat viața pentru mulți.

Și a avut Dînsul chiar cea mai îngrozitoare moarte? Există chinuri și morți îndelungi, pe săptămîni! Există dureri mai mari decît cîteva ore suspendat pe un lemn. Există moarte mai cruntă decît cea fizică, să mori pe dinăuntru violată zile la rînd, batjocorită și apoi lăsată în viață, purtînd în pîntec rodul siluirii.

Profetul Isaia ne spune:

Isaia 53:3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El şi noi nu L-am băgat în seamă.

4 Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.

5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

Ce anume face ca moartea unui tînăr iudeu condamnat de romani, în urmă cu mii de ani, să capete o semnificație cosmică? Suferința și moartea lui Isus Cristos sînt unice pentru că Isus Cristos este Unic.

Cum moare sau Cine moare?

Creștinii au dezbătut modalitatea în care a fost răstignit Isus. Da, ne putem certa asupra felului în care a fost răstignit, pe cruce, cu transversală, pe ramă de lemn, pe o construcție în formă de T sau pe un stîlp. Dar nu modalitatea în care a fost torturat contează, nici intensitatea și lungimea chinului, ci identitatea Celui ucis.

Există chinuri mai crunte și torturi mai cumplite decît crucificarea. O istorie a torturilor îi plasează pe chinezi în vîrful piramidei chinuitorilor. Creativitatea omenească este nesfîrșită în a face rău semenului.

În cazul lui Isus, omul L-a chinuit pe Dumnezeu, L-a omorît pe Dumnezeu. El este Dumnezeu – Om, Om – Dumnezeu. Niciun chinuit de-a lungul istoriei n-a fost ce a fost Isus. Nici dacă au fost chinuiți de zei sau oameni și au murit pentru idealuri mărețe precum Prometeu, Socrate, Horea, Cloșca și Crișan, Mihai Viteazul sau Brîncovenii. Pentru că un om nu poate mîntui alt om. Numai un Dumnezeu poate mîntui Omul.

El a fost Singurul Mijlocitor pentru că a întins o mînă către Dumnezeu, Dumnezeu fiind, și cealaltă mînă către noi, Om fiind, făcînd astfel PACE între om și Dumnezeu. Disprețuit și părăsit de oameni, judecat de Dumnezeu pentru noi și pentru a noastră mîntuire. Atanasie cel mare își conduce întreaga argumentație despre rostul morții lui Isus din perspectivă soteriologică. Dacă Isus n-ar fi murit ca Dumnezeu, moartea Lui ar fi fost inutilă.

Omul și-a întors fața de la Dumnezeu și Dumnezeu Însuși strigă către Dumnezeu: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit!?

Omul nu L-a băgat în seamă pe Dumnezeu și Dumnezeu Tatăl Îl lasă pe Dumnezeu Însuși pe Cruce pentru noi, pedepsit și lovit și smerit de om.

De ce moare Cel ce moare?

Este oare importantă cauza morții lui Isus? Ar fi fost importantă o autopsie?

Sînt tot felul de medici care s-au ocupat cu asta. Sînt site-uri pe care poți vedea, aproape ca și cum ai fi participat la biciuire, crucificare și apoi la o virtuală disecție, ce s-a întîmplat fiziologic vorbind în trupul Domnului cînd a fost pe cruce și imediat după, ce fel de infarct a făcut și cum I s-a rupt inima, cum sîngele și apa (limfa?) sînt urmare a unei fracturi de cord, cum și unde au fost bătute cuiele, nu în palmă, ci în încheietură, cum a făcut hipoxie etc.

Spiritual vorbind, cauza morții este Dragostea! Nu este importantă cauza morții biologice, ci de ce moare? Care este cauza morții Sale, cosmic vorbind?

Neascultarea, păcatul, căderea a generat adevărata cauză a morții sale. Cauza morții? Iubirea sacrificială, înlocuitoare, ispășitoare pentru umanitatea căzută.

Profetul Isaia ne descrie suferinţa Domnului pe cruce, dar strecoară un amănunt important pentru mîngîierea noastră, a celor care urmăm după Înviere. El ne-a purtat toate suferinţele, durerile şi le-a încărcat pe umeri. Suferințele fizice și durerile spirituale au fost luate și purtate de El, nu coroana de spini și mantia batjocurii pe spatele biciuit i-au fost greutate și povară. Păcatele și fărădelegile L-au străpuns și L-au zdrobit, nu cuiele și sulița.

Domnul nostru a suferit pentru harul mîntuitor al celor care sînt acoperiți de sîngele Său și a plătit pentru harul general, răspîndit peste întreaga umanitate.

Pentru ce moare Cel ce moare?

S-ar putea spune că tăblița de deasupra capului Său ar fi contat drept acuzație, după procesul lui Pilat. Isus moare cu scopul de a sufoca o răzmeriță a iudeilor? Pentru ce moare cu adevărat Isus?

De ce și pentru ce sînt întrebări diferite. Una vizează cauza, cealaltă arată scopul.

Scopul morții lui Isus este și ispășirea păcatelor noastre și restaurarea omului, dar Mîntuitorul nu moare numai ca să ne scape de trecut, ci ca să ne pregătească un viitor.

Nu moare numai pentru istoria reprezentată de Vechiul Adam, ci și pentru ce ne-a pregătit în Noul Adam, S-a săvîrșit nu numai pentru a șterge zapisul cel vechi, ci și pentru a scrie un nou destin în Noul Legămînt, nu doar ca să ne ierte păcatele adunate în generații, zămisliți fiind în ele în trup, ci pentru a ne da un nou trup, un viitor și o nădejde.

Moartea Domnului nu este doar cu aspect retrospectiv și anamnetic, ci ne deschide o nouă perspectivă, ne proiectează escatologic: vom fi cu El și vom fi ca El, cum ne spune Apostolul Ioan.

În salutul nostru, Cristos a înviat, este cuprinsă şi această mărturisire, că Domnul a fost părtaş suferinţelor şi morţilor noastre, dar şi nădejdea că noi vom fi părtaşi vieţii şi înveşnicirii Lui.