Cine are ultimul cuvânt?

Rolurile tradiţionale ale bărbatului şi ale femeii sunt deja contestate cu vehemenţă. Bărbatul adoptă tot mai multe însuşiri feminine, iar femeia adoptă tot mai multe însuşiri masculine. Egalitatea sexelor a devenit un subiect de top în talk-show uri. Jordan Peterson, psiholog şi vorbitor de renume mondial, susţine că adevărata miză nu este ideea de egalitate dintre bărbat şi femeie, ci dorinţa de a avea acces la putere. El argumentează că nicio mişcare feministă, de pildă, nu doreşte ca 50% din munca în construcţii – unde peste 99% sunt bărbaţi – să fie garantată şi femeilor, ca să avem, astfel, egalitate. Şi nicio mişcare feministă nu cere ca 50% dintre soldaţii care merg pe front să fie femei. Peterson are dreptate când susţine că lupta pentru egalitate vizează accesul la poziţiile de putere. Miza este, aşadar, una cât se poate de serioasă: cine are ultimul cuvânt ?

Ceea ce experimentăm la nivel de societate are repercusiuni grave în viaţa familiilor noastre şi a bisericilor noastre. Bărbatul creştin îşi simte de multe ori ameninţată poziţia tradiţională de cap al familiei. Din cauza acestei tensiuni, el riscă să devină şi mai autoritar, prin stârnirea dorinţei lui de a domina şi de a dovedi că el are puterea. Sau se prea poate ca silit de împrejurări, să renunţe la rolul de cap al familiei şi să devină doar un „musafir” deranjant, incapabil de a lua decizii.

Pe de cealaltă parte, femeia, urmând cursul societăţii, ajunge să îşi controleze bărbatul. În faţa acestui asediu obositor, bărbatul va uita că trebuie să lupte şi să îşi protejeze femeia cu preţul vieţii. Când femeia lui va fi ameninţată de vreun pericol – fizic, emoţional sau spiritual – și va căuta instinctiv sprijin în el, acesta nu i-l va putea oferi. El nu va mai şti să lupte şi va fi prea cuminte pentru a se mai ridica la statura de „cap al familiei”. În unele cazuri, când femeia va trece prin situaţii critice, bărbatul chiar o va abandona, încercând să-şi câştige libertatea. Inversarea rolurilor tradiţionale nu ajută în niciun fel familia. Nici pe bărbat, dar nici pe femeie.

Ce soluţii avem? Păi nu văd altă soluţie decât să ne întoarcem, iar şi iar, la adevărul revelat în Sfânta Scriptură. E posibil să negi ceea ce afirmă Biblia sau să nu îţi placă ce spune. Dar indiferent de cum privim lucrurile, trebuie să acceptăm că Dumnezeu ştie cel mai bine cum funcţionăm noi, ca bărbaţi şi ca femei. Doar Dumnezeu are autoritatea de a ne spune care sunt rolurile noastre! Desigur, trebuie să fim atenţi şi la cum interpretăm anumite texte biblice, însă nu văd nicio altă cale spre sănătatea familiilor noastre. Textul celebru din Efeseni 5:22-31 ne reaminteşte ce trebuie să facem pentru a rămâne sănătoşi şi împliniţi. Menţionez în treacăt două principii.

(1) Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri. Deja avem tensiuni, aparent iremediabile, nu-i aşa? Rar mi-a fost dat să întâlnesc femei care să se bucure de acest text şi să îl considere o binecuvântare. Ni se spune că supunerea este un blestem, că în mod evident Pavel a fost antifeminist şi, prin urmare, ceea ce afirmă el e expirat. Desigur, putem considera că textul e din burta lui Pavel şi nu mai are relevanță culturală. Dar de ce să citim preferenţial Scripturile? De ce să gândim că „Biblia e împotriva femeilor”, cum se străduiesc să ne convingă unele mişcările de emancipare? Cred că două precizări scurte ne-ar ajuta să nu ne pripim.

(2) Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele. Însă textul nu se opreşte aici. Pavel nu se referă la un ideal erotic pasional. „Cum şi-a iubit Hristos Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea” este tipul de iubire pe care trebuie să o manifeste bărbaţii. În traducere liberă: bărbaţilor, fiţi gata să muriţi pentru nevestele voastre! Iată rolul principal al unui bărbat : să se sacrifice pentru soţia lui, și dacă e cazul, să moară pentru ea. Dacă v-aţi închipuit că e uşor să fii bărbat, mai gândiţi-vă. Femeia nu e chemată să moară pentru bărbatul ei. Doar bărbatul este trimis, fără drept de apel, la moarte.

Biblia nu este împotriva femeilor! După cum văd eu lucrurile, aș putea spune că Biblia e împotriva bărbaţilor. Supunerea e de preferat morţii, nu-i aşa? Acum înţelegeţi de ce e bărbatul capul? Pentru că el e primul care trebuie să moară pentru familia lui. În fața pericolelor, el nu se poate ascunde nicăieri. Singura lui alternativă e să fie demn şi plin de curaj, iar în situaţii extreme să se sacrifice pentru soţia lui. În felul acesta are el ultimul cuvânt.

Am văzut zilele acestea un bărbat evreu care îşi proteja familia cu propriul corp. Ghemuiţi de frică în fața gloanţelor, acest bărbat – şi mulţi alţii ca el – nu a ştiut cum să reacţioneze altfel decât instinctiv. Şi-a folosit corpul ca pe un scut, căci bărbatul adevărat este scutul protector al familiei lui. În astfel de situaţii critice, ne ajută cu ceva să stabilim „cine este şeful în familie?”

Nu vă lăsaţi hipnotizaţi de conceptele alunecoase şi absurde care circulă prin lumea noastră. Este de un milion de ori mai bine să ascultăm de Dumnezeu decât de oameni. O soţie care se simte iubită şi protejată va fi o adevărată binecuvântare pentru soţul ei. Un bărbat care se simte respectat şi onorat va fi gata oricând să moară pentru soţia lui. În felul acesta va demonstra că are ultimul cuvânt.