Ce înseamnă să fii capul familiei?

Și totuși, nu putem înțelege sau aplica planul lui Dumnezeu pentru căsătorie și familie dacă evităm această doctrină biblică importantă.

Însăși căsătoria este fondată pe principiul reciprocității. Nu-ți imagina nici pentru un moment că autoritatea desemnată de Dumnezeu soțului retrogradează soția la un statut secundar sau distruge unitatea esențială a relației de căsătorie. Căsătoria este un parteneriat, nu un domeniu privat pentru soții dominanți. Acest adevăr este împletit în tot ceea ce învață Scriptura despre principiile căsătoriei și despre autoritatea soțului.

Diferiți, dar egali

În primul rând, Scriptura arată foarte clar că bărbații și femeile sunt egali spiritual în fața lui Dumnezeu. Ei au o poziție egală în fața lui Cristos și privilegii spirituale egale, deoarece toți suntem uniți cu El în același mod. Galateni 3:28 spune: „Nu este nici iudeu, nici grec, nu este nici rob, nici liber, nu este nici parte bărbătească, nici parte femeiască; fiindcă voi sunteți toți una în Cristos Isus.” Nu există cetățenie spirituală de clasa a doua. În Cristos și în fața lui Dumnezeu, există doar unitate. Noi suntem egali. Bărbații nu sunt superiori spiritual femeilor.

Cu toate acestea, este adevărat (și perfect evident) că atât Scriptura, cât și natura, atribuie roluri și funcții diferite bărbaților și femeilor. Biblia stabilește clar că responsabilitatea conducerii în fiecare familie revine soțului, nu soției (Efeseni 5:23). Responsabilitățile de a învăța și de a conduce biserica sunt date bărbaților, nu femeilor (1 Timotei 2:12). Femeile sunt echipate în mod unic și exclusiv pentru a purta și îngriji copiii mici, iar îndeplinirea acestui rol asigură faptul că ele nu pot fi niciodată clasificate la un statut de clasa a doua.

Bărbații sunt, de regulă, mai puternici din punct de vedere fizic (1 Petru 3:7 se referă la soție ca la „vasul mai slab”). Prin urmare, bărbații sunt responsabili să poarte greutatea și greul muncii pentru a întreține și proteja familia. Scriptura ne învață că Dumnezeu a proiectat diferențele fizice și funcționale dintre bărbați și femei cu un scop – și de aceea Dumnezeu distinge clar rolurile și responsabilitățile acestora.

Să ținem minte, totuși, că deși rolurile lor sunt în mod clar diferite, statutul spiritual al bărbaților și femeilor în Cristos este perfect egal. Chiar și limbajul biblic al celor doi care devin un singur trup subliniază unicitatea esențială a soțului și soției într-un mod care exclude însăși noțiunea de inegalitate.

Autoritatea biblică

De fapt, modul în care Scriptura descrie rolul soțului ca fiind capul soției sale subliniază egalitatea spirituală esențială dintre bărbați și femei. În 1 Corinteni 11:3, Pavel a scris: „Dar vreau să ştiţi că Cristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Cristos.”

Observați câteva adevăruri semnificative care reies din acest verset simplu. În primul rând, Dumnezeu a dat fiecărui soț o responsabilitate clară pentru conducerea spirituală, iar bărbații nu trebuie să renunțe la această datorie. Soțul, nu soția, trebuie să fie capul familiei. Acesta este planul lui Dumnezeu. În fiecare casă, cineva trebuie să dețină responsabilitatea conducerii, iar Scriptura atribuie fără echivoc această datorie bărbaților, nu femeilor.

În al doilea rând, modelul pentru conducerea soțului este Cristos. Conducerea în maniera lui Cristos nu implică doar autoritatea pentru conducerea spirituală, ci și îndatoririle de îngrijire, hrănire, protecție și sacrificiu de sine. În cuvintele din Efeseni 5:28-29:

„Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta se iubește pe sine însuși. Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Cristos Biserica.”

Acest text demontează orice noțiune conform căreia autoritatea soțului îl face în vreun fel superior soției.

Autoritatea în Întrupare

Dar, în al treilea rând, observați afirmația care apare la sfârșitul textului din 1 Corinteni 11:3: „Dumnezeu este capul lui Cristos.” Cu alte cuvinte, Fiul se supune conducerii Tatălui în timpul Întrupării. Dumnezeu Tatăl este capul lui Cristos, omul.

Nu sunt toate persoanele din Trinitate pe deplin Dumnezeu și perfect egale în esență? Bineînțeles. Isus a spus: „Eu și Tatăl una suntem” (Ioan 10:30). El a spus: „Cel care M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9). Cristos „este chipul Dumnezeului nevăzut” (Coloseni 1:15). „Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.” (Coloseni 2:9). Nu există niciun fel de inegalitate între persoanele Trinității.

Dar, conform naturii Sale umane, Fiul se supune de bunăvoie conducerii Tatălui. Același Isus care a spus: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ” (Matei 28:18) a mai spus: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4:34). El a spus: „Eu nu caut voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30, cf. 6:38). Cristos nu este în niciun fel inferior Tatălui Său, chiar dacă El se supune de bunăvoie conducerii Tatălui în timpul întrupării.

Supunerea în cadrul căsniciei

Același lucru este valabil și în căsătorie. Soțiile nu sunt cu nimic inferioare soților, chiar dacă Dumnezeu a atribuit bărbaților și femeilor roluri diferite. Cei doi sunt un singur trup. Ei sunt absolut egali în esență. Deși femeia ocupă locul de supunere față de conducerea bărbatului, Dumnezeu îi poruncește bărbatului să recunoască egalitatea esențială a soției sale și să o iubească ca pe propriul său trup.

Toate acestea ilustrează frumos principiul supunerii reciproce. Și este ilustrat și mai mult de ceea ce ne învață Scriptura despre uniunea fizică dintre soț și soție. În 1 Corinteni 7:3, Pavel scrie: „Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de soț și tot așa să facă și nevasta față de bărbat.” El a recunoscut în mod clar că fiecare membru al căsniciei are o datorie față de celălalt și le-a poruncit ambilor să își îndeplinească această datorie. Dar, de asemenea, el a afirmat în mod special că fiecare partener are un fel de autoritate asupra trupului celuilalt: „Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.” (1 Corinteni 7:4). Din nou, vedem că fiecare trebuie să se supună celuilalt. Același principiu al supunerii reciproce este inclus în fiecare aspect al relației maritale, începând cu uniunea fizică.

Încă o dată, nimic din toate acestea nu neagă ceea ce învață Scriptura în mod clar cu privire la conducerea soțului. Dar demonstrează clar că autoritatea bărbatului nu este un fel de dictatură în care restul familiei există doar pentru a face voia lui.

Cu alte cuvinte, rolurile rânduite de Dumnezeu în familie nu au nimic de-a face cu superioritatea sau inferioritatea. Multe soții sunt mai deștepte, mai înțelepte, mai educate, mai disciplinate sau mai perspicace decât soții lor. Cu toate acestea, Dumnezeu a rânduit familia astfel încât bărbatul să fie capul, deoarece soția este „vasul mai slab” (1 Petru 3:7) și, prin urmare, soțul îi datorează soției sacrificiul de sine și protecția. Astfel, soția nu este redusă la un rol inferior; ea este o moștenitoare comună care împărtășește toată bogăția reciprocă a căsătoriei.

Adevărul fundamental

Mai presus de toate, soțul, în calitate de cap, și soția, în calitate de vas mai slab, trebuie să practice supunerea reciprocă, în care fiecare îl apreciază pe celălalt ca fiind mai bun decât sine (niciodată inferior). Principiul supunerii reciproce pătrunde, de asemenea, atât în familie, cât și în biserică, astfel încât, într-un anumit sens, fiecare membru al familiei, precum și fiecare creștin, ar trebui „să fie devotați unii altora în dragoste frățească, dându-și unii altora întâietate în cinste” (Romani 12:10).

Acesta este punctul de plecare esențial pentru tot ceea ce Pavel avea de spus despre familie. Restul învățăturii sale – în care a conturat rolurile distincte ale soților, soțiilor și copiilor – este, așadar, plasat în contextul acestei lecții extrem de importante despre smerenia condusă de Duhul Sfânt. Astfel, acest principiu esențial stabilește principiile fundamentale ale supunerii reciproce, egalității spirituale, sacrificiului de sine blând, smereniei divine și serviciului iubitor. Acestea sunt cheile armoniei familiale, iar tot ceea ce urmează este pur și simplu o explicație a mediului familial ideal – fundamentul pentru construirea unei case adevărate. 

Un articol scris de John MacArthur pentru Grace To You.

Blog Post – What Does It Mean to Be the Head of the Home? (gty.org)