Ce înseamnă că Dumnezeu este omniscient?

Omnisciența lui Dumnezeu se bazează pe fundamentul cunoașterii de Sine a lui Dumnezeu. Așa cum spune Apostolul Pavel în 1 Corinteni 2:11: „Într-adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului în afară de duhul omului, care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu”. Dumnezeu este simplu, fără părți sau compoziții de orice fel, și are o cunoaștere perfectă și completă despre Sine. Teologii numesc aceasta „cunoașterea de inteligență simplă” a lui Dumnezeu.

Pentru că Dumnezeu Se cunoaște pe Sine, El cunoaște toate lucrurile care pot fi posibile, deoarece El cunoaște toate lucrurile pe care le-ar putea crea. La om, posibilitatea logică și cea practică sunt lucruri separate. De exemplu, un client poate dori un produs care este logic posibil, dar inginerii ar putea să-i dea vestea proastă că acesta nu este posibil din punct de vedere practic. Ideea clientului ar putea fi realizată în teorie, dar nu în practică. În cazul lui Dumnezeu, aceste două lucruri nu sunt distincte. Orice poate exista, poate fi creat de Dumnezeu. Dumnezeu Se cunoaște pe Sine, de aceea, El cunoaște toate lucrurile posibile.

Dintre toate lucrurile care posibile, Dumnezeu a ales să creeze lumea și tot ce este în ea „după soiul lor”, așa cum El, Meșterul Desăvârșit, a considerat potrivit (Geneza 1:11, 12, 25, 31). Dar Dumnezeu nu doar a dorit existența lucrurilor și le-a lăsat să fie. Dumnezeu a hotărât „de la început ce are să se întâmple” (Isaia 46:10) și face toate după sfatul voii Sale” (Efeseni 1:11). Deoarece Dumnezeu a dorit existența tuturor lucrurilor și a stabilit desfășurarea istoriei de la început până la sfârșit, putem vorbi și despre „cunoașterea de viziune” a lui Dumnezeu.

Cunoașterea de viziune a lui Dumnezeu este cunoașterea tuturor lucrurilor care vor fi în lume, pe care El le-a dorit să le creeze și a căror viitor l-a hotărât. Dumnezeu nu doar cunoaște toate lucrurile posibile, ci și toate cele pe care le-a hotărât să fie. Această cunoaștere este, așa cum afirmă Confesiunea de la Westminster și Confesiunea Baptistă din Londra: „infinită, infailibilă și independentă de creatură, astfel încât nimic nu este pentru El contingent sau incert”. Cunoașterea lui Dumnezeu nu este dobândită din nimic exterior Lui, deoarece nimic nu poate exista fără ca El să-l aducă în ființă, iar nimic nu poate avea loc fără decretul Său. Astfel, deoarece cunoașterea de inteligență simplă a lui Dumnezeu cuprinde toate posibilitățile, iar cunoașterea de viziune cuprinde toată realitatea, atotștiința lui Dumnezeu este într-adevăr o „știință a tuturor”. Dacă exprimăm omnisciența lui Dumnezeu ca „Dumnezeu știe toate lucrurile”, trebuie să fim atenți să nu limităm în mod neintenționat cunoașterea Sa făcând-o relativă la toate lucrurile create. Măreția omniscienței lui Dumnezeu este proporțională cu măreția Sa în raport cu creația.

Omnisciența lui Dumnezeu este o mângâiere pentru copiii lui Dumnezeu, pentru că El ne cunoaște și are grijă de noi. 

Cum afectează atotștiința lui Dumnezeu viața noastră într-un mod practic? Mai întâi este o amenințare, apoi o mângâiere. Deoarece Dumnezeu știe toate lucrurile, El cunoaște pe deplin păcatul fiecărei persoane. După cum spune autorul Epistolei către Evrei: „Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face” (Evrei 4:13). Într-adevăr, cunoașterea lui Dumnezeu ajunge la gândurile, dorințele, intențiile și înclinațiile noastre. Dumnezeu le-a spus israeliților că le cunoștea gândurile: „ce vă vine în gând, știu foarte bine” (Ezechiel 11:5). Dumnezeul „care cunoaște inimile” (Faptele Apostolilor 15:8) cunoaște păcatul tuturor oamenilor, iar aceștia vor da socoteală pentru neascultarea lor.

Dar există speranță și mângâiere pentru toți cei care cred în Isus Cristos, deoarece promisiunea legământului lui Dumnezeu este că „nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor” (Ieremia 31:34). Dumnezeul care îți cunoaște păcatul Îl cunoaște și pe Mântuitorul tău. Apostolul Ioan folosește măreția cunoașterii lui Dumnezeu pentru a liniști conștiințele tulburate. În 1 Ioan 3:20, el spune: „în orice ne osândește inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră și cunoaște toate lucrurile”. Dumnezeu știe totul, chiar și atunci când inimile noastre uită. Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre, iar atotștiința Sa este o mângâiere pentru cei care caută refugiu și înviorare în mila lui Dumnezeu prin Cristos Isus. Inima ta poate uita legământul lui Dumnezeu, dar El nu va uita.

Atotștiința lui Dumnezeu este o mângâiere pentru copiii Lui, deoarece El ne cunoaște și are grijă de noi. David s-a minunat de cunoașterea lui Dumnezeu, recunoscând propriile sale limite în comparație și adorându-L pe Dumnezeu ca urmare:

„știi când stau jos și când mă scol 

și de departe îmi pătrunzi gândul. 

Știi când umblu și când mă culc 

și cunoști toate căile mele. 

Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, 

și Tu , Doamne, îl și cunoști în totul. 

Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte 

și-Ți pui mâna peste mine. 

O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele: 

este prea înaltă ca s-o pot prinde.” (Psalmul 139:2–6)

Să urmăm exemplul lui David, bucurându-ne că Dumnezeul care se cunoaște pe Sine ne cunoaște și pe noi, și prin decretul, providența și puterea Sa, El va aduce toate lucrurile la un sfârșit desăvârșit, pentru slava Sa și fericirea noastră în El.

Articol scris de Samuel Renihan pentru Ligonier

https://www.ligonier.org/learn/articles/what-does-it-mean-that-god-is-omniscient