“Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Hristos! El S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.” (Galateni 1:3-5)
Cu aceste cuvinte, Apostolul Pavel sărbătorește în numele nostru eliberarea poporului lui Dumnezeu prin lucrarea Fiului Său (Coloseni 1:13–14). De asemenea, ne amintește că trăim într-o lume căzută, în care ne confruntăm cu împotrivire spirituală în umblarea noastră cu Hristos și în lucrarea pentru El (Efeseni 2:1–10).
Contextul războiului spiritual
Domnul nostru Isus se roagă pentru noi ca fiind dintre cei care sunt în lume (Ioan 17:11), dar nu din lume (Ioan 17:14). Ca atare, El nu cere ca Tatăl să ne scoată din lume, ci să ne păzească de cel rău (Ioan 17:15). Rugăciunea pe care ne-a învățat să o rostim ca ucenici ai Săi ne mobilizează să căutăm Împărăția lui Dumnezeu în care am fost așezați și să-I facem voia, ținând cont de împotrivirea unui dușman spiritual (Matei 6:10, 13).
Răscumpărarea pe care Dumnezeu a promis-o în Eden este conturată în termeni de conflict (Geneza 3:15). Cel promis avea să vină la împlinirea vremii (Galateni 4:4–5) pentru a lupta împotriva „stăpânitorului lumii acesteia” (Ioan 12:31) și „dumnezeului veacului acestuia” (2 Corinteni 4:4). Hristos Isus, Fiul etern al lui Dumnezeu, a luat asupra Sa o umanitate deplină pentru a purta războiul pentru eliberarea noastră și a distruge lucrările diavolului (Evrei 2:14–18; 1 Ioan 3:8).
Cheia implicării noastre în războiul spiritual este recunoașterea că victoria este a lui Hristos și a noastră în Hristos, de asemenea. Noi nu luptăm pentru biruință, ci prin biruință. Ceea ce precede trimiterea noastră pentru a face ucenici este declarația misiunii îndeplinite a lui Isus: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” (Matei 28:18; vezi Efeseni 1:20–23).
Când Isus ne spune că El este cu noi în toate zilele, până la sfârșitul veacului, El ne asigură de prezența, de puterea și de promisiunea Sa, în timp ce Îl slujim și căutăm Împărăția Lui. A face acest lucru va implica inevitabil un război spiritual, atât pentru creșterea noastră spirituală (Matei 28:20; Efeseni 5:1–14), cât și în slujirea noastră pentru Împărăție (1 Tesaloniceni 2:18; 2 Tesaloniceni 3:1–3).
Avem tendința să ne gândim la războiul spiritual ca la ceva neobișnuit în viața creștină, dar face parte integrantă din a trăi sub autoritatea lui Isus și de a căuta mai întâi Împărăția Lui și neprihănirea Lui. Ne confruntăm zilnic cu un dușman spiritual care apelează la dorințele noastre neînfrânate prin filozofia și valorile acestei lumi căzute în care noi în mod continuu trudim (Iacov 1:14).
Conduita în războiul spiritual
Ce implică lupta spirituală? Unde ne întâlnim dușmanul invizibil? Petru ne dă instrucțiunile următoare: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi” (1 Petru 5:8–9). Petru ne atenționează asupra realității acesteia, că dușmanul nostru este pretutindeni, nu în modul în care Dumnezeu este pretutindeni prin omniprezența Sa, ci prin legiunile de îngeri căzuți numiți demoni.
La fel cum Petru abordează subiectul împotrivirii spirituale, o fac și toți ceilalți scriitori ai Noului Testament. Ne sunt date informații despre caracterul, intențiile, planurile și tacticile dușmanului nostru, echipându-ne astfel pentru luptă și întărindu-ne moralul prin nădejdea sigură a evangheliei Împărăției.
Un lucru fundamental pentru conduita noastră în războiul spiritual este a rămâne în picioare prin Hristos împotriva uneltirilor diavolului (Efeseni 6:10–16). Împotriva acuzațiilor lui Satan trebuie să rămânem în picioare prin plata păcatului nostru pe cruce facută de Hristos și prin potolirea mâniei lui Dumnezeu, care trebuia să vină peste noi (Coloseni 2:13–15). Împotriva înșelăciunilor lui Satan trebuie să rămânem în picioare prin adevărul revelat al Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia (2 Corinteni 10:1–5; Efeseni 6:17; Coloseni 2:6–8). Împotriva ispitelor lui Satan trebuie să rămânem în picioare prin puterea lui Hristos cel înviat, prin care putem rezista diavolului și printr-o purtare vrednică de Domnul (Efeseni 6:10; Coloseni 1:9–12). Orice am învăța despre eforturile dușmanului nostru din paginile Cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să privim la Hristos pentru a ne opune lor.
Știind că avem un dușman spiritual care ni se împotrivește ar trebui să îmbogățească viețile noastre de rugăciune, făcându-ne să punem încrederea în Domnul, de care avem disperată nevoie. Un principiu de bază al luptei spirituale este că aceasta este dusă în înțelepciune (Iacov 3:15) și slăbiciune (2 Corinteni 12:9–10), îndreptându-ne către Hristos pentru toate lucrurile, în tot timpul și în orice fel (Efeseni 6:18–20).
În cele din urmă, vrem să ne amintim că nu suntem izolați, ci suntem înconjurați de Duhul lui Dumnezeu și puși într-o comunitate creștină pentru propria protecție, îndrumare și pregătire. Trebuie să ne rugăm unii pentru alții (Coloseni 4:3), să ne îndemnăm unii pe alții (Evrei 3:12–14; Evrei 10:23–25) și să avem grijă unii de alții (Iacov 5:16, 19–20), pentru că împreună slujim Domnului nostru care își zidește Biserica Sa, pe care porțile Locuinței morților nu o vor birui: „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.” (Romani 16:20).
Stanley Gale, Ligonier
https://www.ligonier.org/learn/articles/what-is-spiritual-warfare
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează