Ce este mânia lui Dumnezeu? de Robert Rothwell

Mânia divină și atributele lui Dumnezeu

Dumnezeu Își execută mânia asupra nedreptății din cauza a ceea ce este El. Scriptura mărturisește că Dumnezeu este neprihănit și drept (Deuteronom 32:4; Daniel 9:14; Romani 1:17; Apocalipsa 15:3). El nu ar putea fi neprihănit și drept dacă nu ar pedepsi răul și pe cei care fac răul, astfel încât revărsarea mâniei Sale asupra păcatului este în deplină concordanță cu caracterul Său neprihănit. Păcătoșii trebuie să plătească pentru faptele lor rele, iar Dumnezeu nu îi poate absolvi pe cei vinovați fără să-și manifeste mânia Sa dreaptă, pentru a nu fi nedrept (Exod 34:6-9). Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4:7-8), iar unul dintre lucrurile pe care le iubește este neprihănirea (Psalmul 33:5). Deoarece Dumnezeu este perfect, dragostea Sa pentru neprihănire trebuie să fie perfectă; în consecință, El trebuie să urască “calea celor răi” (Proverbe 15:9; vezi și Deuteronom 32:4).

 

Domnul nu își poate manifesta mânia decât atunci când este vorba despre păcat, iar păcatul nu poate apărea fără existența unor creaturi care păcătuiesc. Prin urmare, mânia divină nu poate fi manifestată fără creație și fără căderea acesteia în păcat. Din acest motiv, mulți teologi au clasificat mânia drept un atribut divin relativ și nu un atribut divin absolut. Un atribut divin absolut este un atribut al lui Dumnezeu care ar fi evident sau exercitat chiar dacă Domnul nu ar fi creat niciodată nimic. Atributele divine absolute includ lucruri precum eternitatea și omnisciența. Indiferent dacă Dumnezeu ar fi creat vreodată Universul sau nu, El ar fi etern și atotștiutor.

 

Atributele divine relative nu sunt afișate decât dacă există ceva în afara lui Dumnezeu la care El să se raporteze. După cum s-a menționat mai sus, mânia este un atribut divin relativ, deoarece dacă nu ar exista păcătoși, nu ar exista nicio manifestare a mâniei divine. Cu toate acestea, mânia (sau orice alt atribut divin relativ) nu este ceva ce Dumnezeu obține în virtutea creației. Dumnezeu răspunde păcatului prin mânie în virtutea a ceea ce este El în mod inerent – bun și drept. Mânia divină se manifestă deoarece creatura s-a schimbat, devenind un păcătos, nu pentru că Dumnezeu Însuși se schimbă. Păcătoșii experimentează mânia atunci când vin în fața Dumnezeului neprihănit în mod inerent, nu pentru că Domnul capătă un nou atribut în urma căderii. La urma urmei, Dumnezeu nu se poate schimba (Maleahi 3:6).

 

Dumnezeu se arată drept, pentru că păcatul este pedepsit în Hristos, și, de asemenea, plin de milă, pentru că ispășirea lui Hristos înseamnă că El poate fi acum îngăduitor, sau favorabil, păcătoșilor care se întorc de la păcatul lor și se încred în Isus.

 

Experiența mâniei lui Dumnezeu

Scriptura arată clar că mânia lui Dumnezeu este teribilă. Biblia vorbește adesea despre căldura arzătoare a mâniei lui Dumnezeu (Exodul 32:11; Plângerile lui Ieremia 4:11) și chiar descrie locul mâniei veșnice a lui Dumnezeu asupra păcătoșilor care nu se întorc niciodată de la păcatul lor la Hristos ca fiind un “iaz de foc” (Apocalipsa 20:10). Reluând Isaia 66:24, Isus spune că în iad, “viermele lor nu moare” (Marcu 9:42-49). Cu această imagine, Mântuitorul nostru înfățișează judecata lui Dumnezeu ca o consumare nesfârșită, distructivă a păcătosului. Profeții și apostolii vorbesc despre o mare distrugere și osândă în “ziua Domnului”, care se poate referi la revărsarea judecății lui Dumnezeu în anumite momente ale istoriei, precum și la judecata Sa finală de la sfârșitul timpului (Isaia 13:6; Ezechel 30:3; Ioel 1:15; 2 Petru 3:10).

 

Din cauza descrierilor menționate mai sus, mulți oameni se gândesc că mânia lui Dumnezeu constă doar în demonstrații spectaculoase și înflăcărate de judecată. Cu toate acestea, este important de reținut că astfel de manifestări ale judecății sunt de fapt consumarea mâniei care a fost revărsată mult mai devreme. Texte precum Romani 1:18-32 indică faptul că Dumnezeu adesea nu își execută mânia dintr-o dată, ci în timp. Mânia Sa, ne spune Pavel, constă în faptul că îi abandonează pe oameni păcatului lor și le permite să devină mai adânc implicați în acesta. Dumnezeu permite adesea păcătoșilor care nu s-au pocăit să se angajeze în păcatul pe care și-l doresc cu mult înainte de a-l zdrobi într-o judecată înflăcărată. În mânia Sa, Dumnezeu îi va preda pe cei nepocăiți păcatului lor.

 

Speranță pentru cei aflați sub mânia lui Dumnezeu

Există o zi finală a mâniei care vine peste păcătoși. Din fericire, Dumnezeu este, de asemenea, milostiv și ni L-a oferit pe Isus Hristos pentru a ne salva de mânia viitoare (1 Tesaloniceni 1:10). Isus Hristos este Dumnezeu Fiul, care s-a întrupat pentru a purta pedeapsa Dumnezeului nostru drept împotriva păcatului. În Isus Hristos, Dumnezeu își revarsă mânia, luând-o asupra Sa. El se arată astfel drept, pentru că păcatul este pedepsit în Hristos și, de asemenea, plin de milă, pentru că ispășirea lui Hristos înseamnă că El poate fi acum propice, sau favorabil păcătoșilor care se întorc de la păcatul lor și se încred în Isus (Romani 3:21-31). Domnul se bucură să-și arate dragostea neclintită și îndurarea (Mica 7:18), iar toți cei care își pun încrederea deplină în Isus pentru mântuirea lor, vor fi salvați până la capăt de mânia veșnică a lui Dumnezeu (Evrei 7:25).

 

Sursa: https://learn.ligonier.org/articles/what-is-the-wrath-of-god