Cât de tare ți-ar strica Venirea lui Hristos Crăciunul?-o întrebare veche, dar actuală!

Dacă până nu demult eram aglomerați doar cu întâlnirile bisericii, între timp a apărut o sumedenie de evenimente care trebuie bifate. Până deunăzi, eram stresați că nu ajungem să ne vizităm familia și rudele. Mai nou, este absolut necesar și obligatoriu să bifăm și excursia la ski. În alte zile, eram bucuroși să împodobim un brad, acum ornăm fiecare încăpere.

Exemplele ar putea continua, dar eu mă voi opri aici, pentru că doresc să subliniez ceva foarte important. Una dintre consecințele acestei stări de lucruri este că devenim confuzi, tot mai confuzi. În ce mă privește, am ajuns să realizez că nu mai sunt eu însumi sigur dacă mă bucur cu adevărat de Venirea Domnului în lume sau, mai degrabă, bucuria mea este generată de toate ambalajele care au ajuns să însoțească sărbătoarea. Da, ar fi foarte trist ca Praznicul Întrupării, al Primei Sale veniri în lume, să fie doar un prilej, o scuză onorabilă, pentru gratificarea propriilor pofte și dorințe.

Este însă cu putință să îmi fac ordine în propriile gânduri? Cum aș putea să fac lucrul acesta? Iată preocuparea ce mă conduce, de fiecare dată la sărbătoare, la un text pe care l-am scris în urmă cu vreo zece ani. Da, există o întrebare care mă poate ajuta să fac lumină! O întrebare care mă ajută să răspund la toate celelalte frământări din această perioadă. În continuare, vechiul, dar actualul text.

Iată întrebarea: doreşti să afli dacă sărbătoreşti cu adevărat Întruparea Domnului nostru sau te bucuri mai degrabă de mâncare, băutură şi spiritul sărbătorii ? Testul este foarte simplu: ţi-ai dori ca Isus Hristos să revină în toiul veseliei de Crăciun?

„Vai de mine!”, vor spune mulţi. „Ce ne facem cu atât de multă mâncare? Nu mai apucăm să mergem la ski şi cu colinda! Oricum suntem aglomeraţi. Mai Hristos lipseşte din hărmălaia noastră…” Adevărul e că dacă nu regăseşti în tine o dorinţă puternică pentru ca Domnul tău să revină, atunci tu nu te bucuri cu adevărat de sărbătoare. Este lipsit de sens să spui că te bucuri din toată inima de prima sa venire, dar nu îţi pasă în niciun fel de cea de-a doua venire!

Testul este simplu, dar cred că mulţi se amăgesc. Sunt convinşi că au ajuns la esenţa sărbătorii, dar bucuria lor este legată doar de atmosfera feerică, magică a sărbătorilor de iarnă. Bineînţeles că pruncuşorul din Betleem este şi El parte a acestor sărbători. E atât de mic, atât de scump, ca o păpuşă. Poţi chiar să Îl ciupeşti de obrăjorii rumeni…Ne place să ne gândim la Hristos ca la un personaj care s-a născut „demult, demult în Betleem.” E drăguţ să ne gândim la ceea ce s-a întâmplat atunci, dar ce bine că nu ne deranjează în niciun fel astăzi. Nu negăm naşterea din fecioară, istoricitatea evenimentelor din preajma naşterii sale. O singură problemă: totul este istorie.

Mă rog să pentru tine, care citeşti acest articol, cerându-I lui Dumnezeu să te ajute să înţelegi că sărbătoarea aceasta are în centru un DOMN VIU! Acest Domn viu însă, nu intră cu forţa la sărbătoare, chiar dacă este centrul ei. Foarte adesea uităm că Apocalipsa 3:20, verset care Îl portretizează pe Domnul nostru bătând la o uşă închisă, este adresat bisericii, credinciosului. Noi îl folosim la evanghelizări, dar, de fapt, Domnul stă şi bate la uşa bisericii, biserică pe care a răscumpărat-o cu sângele Său. Mă întreb oare câte festivităţi, câte servicii divine, câte programe de biserică se vor organiza şi anul acesta…fără Hristos. Probabil, în cele mai multe locuri gălăgia va fi prea mare pentru a-L auzi bătând. Chemarea este individuală: „dacă deschide cineva…voi intra.” Deschide viaţa ta pentru Hristos, pentru ca El să poată pătrunde în biserica şi în familia ta!

Se impune un cuvânt de avertizare: s-ar putea ca Domnul Isus să îţi strice sărbătoarea. Să te pună să mai tai din lista imensă de activităţi. Să îţi pună în spinare un lemn: nu e vorba de brad, ci de cruce!

Care este cea mai mare dorinţă la care te gândeşti acum? Este dorinţa apostolului Ioan? Să ne unim cu el şi să spunem: „Amin! Vino Doamne Isuse!”