Când naști cu durere

Când Eva, mama tuturor, a fost blestemată în urma păcatului în Geneza 3, Dumnezeu i-a spus:

“Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii”.

Mamele biologice de pretutindeni cunosc o versiune a acestei dureri, chiar dacă au fost cruțate de o parte din ea datorită medicamentelor. Travaliul doare. Sute de mii de femei de pe glob mor anual la naștere. A aduce un copil pe lume implică durere. Și totuși, fiecare femeie, tânără sau bătrână, mamă biologică sau nu, experimentează blestemul nașterii cu durere.

Infertilitate. Avort spontan. Complicații ale sarcinii. Contracții. Eforturi dureroase de alăptare. Adopții eșuate. Dureri menstruale. Dureri în menopauză. Copii neascultători. Adolescenți răzvrătiți. Aceste exemple sunt doar câteva din suferințele femeilor pe care le putem încadra în “naștere cu durere”.

Când experimentăm aceste dureri (și, dacă ești femeie, le experimentezi și le vei experimenta), ce e de făcut? Să lăsăm ca durerea să ne conducă spre aceste adevăruri:

1.  Nu ar fi trebuit să fie așa.

Deși cezariana mea neplanificată a fost o mică suferința în comparație cu altele, sentimentul meu că era cumva “greșită” nu era nefondat. Dumnezeu a proiectat femeile să poate aduce copii într-un anumit fel. Datorită păcatului, uneori trupul femeilor nu funcționează cum ar trebui. Al meu nu a funcționat și am deplâns acest lucru.

Este în regulă să recunoaștem atunci când lucrurile nu sunt cum ar trebui, ba mai mult, este un lucru bun și îndreptățit. Făcând acest lucru, ne orientăm spre frumusețea planului original al lui Dumnezeu și vedem urâțenia distrugerii pe care păcatul a adus-o. Când experimentăm durere în naștere, trebuie să ne amintim blestemul și să plângem păcatul care l-a cauzat.

2. Durerea noastră ni-L arată pe Isus, cel care a zdrobit capul șarpelui.

Vestea bună este că povestea nu se sfârșește cu durere. În același pasaj din Geneza 3, vedem ceea ce teologii numesc Protoevanghelia – prima proclamare a Evangheliei. Înainte de blestemul femeii, citim blestemul șarpelui:

“Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15).

Prin bunătatea lui Dumnezeu, deși prin multă durere, femeile încă nasc copii. Mai mult, vedem în acest blestem o promisiune că într-o zi, o femeie va avea un fiu care va zdrobi capul șarpelui. Această femeie a fost Maria, care L-a născut pe Isus, Cel care a zdrobit șarpele cel vechi, prin multă durere în sarcină și naștere.

Durerea nașterii este legată de Evanghelie. Când plângem faptul că lucrurile nu sunt cum ar trebui, ne amintim de speranța dată de Isus. Chiar în momentul blestemului, El a promis că va veni să ne salveze. A venit și va veni încă o dată.

3. Merită.

Aceasta este o frază pe care mamele o aud și o spun adesea, pe bună dreptate. Dar nu merită doar pentru femeia care concepe și naște un copil sănătos. Nu merită doar pentru mama care are norocul să-și vadă toți copiii crescând fericiți, sănătoși și apropiindu-se de Domnul. Trebuie să credem că suferința merită și pentru mama care a pierdut copilul în ultimul trimestru de sarcină. Trebuie să credem că suferința merită și pentru femeia care a dorit întotdeauna să fie mamă, dar nu a fost niciodată căsătorită cum și-ar fi dorit, a fost infertilă sau a avut mai multe pierderi de sarcină decât inima ei poate suporta. Trebuie să credem că suferința merită pentru că Hristos este premiul nostru.

În timp ce suntem în suferința, s-ar putea să nu primim răspunsuri clare la întrebările vieților noastre, dar putem să ne încredem că Dumnezeu are un scop bun pentru noi prin durere. După cum spune Pavel în Romani 5, “ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșeală.” Suferința noastră, chiar dacă primim sau nu binecuvântarea pământească a unui copil sănătos și temător de Dumnezeu, nu este niciodată irosită.

Durerea nașterii va fi simțită de toate femeile de pretutindeni până când va veni Isus. Să deplângem păcatul atunci când vine durerea, să ne punem speranța în Cristos și să ne amintim că, pentru credincios, nicio suferință nu este irosită.

Laura Campbell, For the Curch