Când îți construiești singur capcana – devoțional din 2 Samuel 17

Dacă am citi textul pentru prima dată, am fi în suspans. Cine va birui în cele din urmă? Cum se va încheia totul? Răspunsul final nu vine decât în capitolul 18, dar este anticipat în capitolul de azi. Mai mult, în textul de astăzi ne este prezentat și motivul biruinței. Din punct de vedere militar, strategic, avantajele erau de partea lui Absalom. David era (din nou!) un fugar ce trebuia să se ascundă. Cu toate acestea, Absalom nu doar că pierde, dar piere, în timp ce David devine din nou rege. Care este explicația? Sfătuitorii! Avem de-a face cu un adevăr pe care Biblia îl subliniază atât de des!

Ahitofel era un consilier strălucit. Iată cum e descris: „Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atâta putere ca și când ar fi întrebat cineva pe Dumnezeu” (vezi 2 Samuel 16:23). David este conștient de importanța capitală a sfătuitorilor în această luptă, dar și de geniul lui Ahitofel, așa că atunci când i se spune că Ahitofel este între trădători, rostește o scurtă rugăciune: „Doamne, nimicește sfaturile lui Ahitofel!” (vezi 2 Samuel 15:31). Rugăciunea îi va fi ascultată, dar să nu ne grăbim!

Hușai, un alt sfătuitor, dorește să se alăture lui David. Ca un om pătrunzător, David înțelege rapid ce are de făcut: îl trimite pe Hușai în cetate cu scopul de a zădărnici sfaturile lui Ahitofel, sarcină de care Hușai se va ocupa cu succes, după cum ne arată textul de azi.

Absalom se sfătuiește de îndată cu consilierii săi. Ahitofel îi arată clar ce este de făcut: David trebuie urmărit acum și lichidat cât mai devreme. Trebuie atacat cât e obosit, fără să aibă timp să se odihnească și să se organizeze. Pentru că a doua opinie este foarte importantă, este chemat și Hușai, care, vine cu o propunere radical diferită. Înfrângerea lui David nu trebuie să fie, arată el, operațiunea unui corp de elită. Dimpotrivă, trebuie alcătuită o oștire nenumărată, iar Absalom însuși trebuie să o conducă. O astfel de victorie va fi zdrobitoare, răsunătoare și sigură!

Textul biblic este fără echivoc. Sfatul lui Ahitofel este cel bun, dar „Domnul hotărâse să îl nimicească” (vezi v. 14). Ahitofel este atât de convins că dezastrul e pe drum, încât merge acasă și se spânzură (vezi v. 23).

Să mai punem încă o întrebare: cum de reușește Hușai că câștige adeziunea lui Absalom și a oamenilor săi, deși lucrurile erau atât de evidente? Cred că răspunsul are de-a face cu tabloul pe care reușește să îl creeze. Ahitofel propune eficiența. Hușai propune grandomania. Probabil, în timp ce îl ascultă pe Hușai, Absalom se și vede în fruntea unei oștiri nenumărate. Se și vede capturând cetatea în care se află vrăjmașii. Își imaginează triumful lui, umilirea vrăjmașilor și întoarcerea glorioasă. Cum să refuzi o asemenea perspectivă? Lui Absalom i se pune în față o ciupercă frumoasă, roșie, cu puncte albe. Arată atât de bine că o înfulecă pe loc. Era însă otrăvită. Otrava mândriei și a vanității.

Ce învățăm?

Din nou, învățăm că trebuie să ascultăm, că avem nevoie de sfătuitori și că trebuie să îi alegem cu cea mai mare grijă. Învățăm, de asemenea, să nu cedăm dorinței de mărire. Să nu ne lăsăm cuprinși de slava deșartă. Precum Absalom, vom fi tentați să ascultăm de acei sfătuitori care mereu ne laudă și ne hrănesc ego-ul. Ciupercile otrăvite sunt cele mai atrăgătoare, dar sunt mortale.

E ironic, nu? Cum Absalom, din slavă deșartă, din ambiția de a fi slăvit, de a fi primul, pune mâna pe tron, alungându-și propriul tată. Ce robie grea… Dar iată că tocmai setea aceasta după mărire, după triumf îl face să aleagă sfatul și sfătuitorul otrăvit. Se prinde în hățișul propriilor dorințe de mărire, până când este stăpânit și nici nu mai poate gândi limpede. Se prinde în propriul laț.

Photo by Francisco Moreno on Unsplash