Read it Later
You did not follow anybody yet.

Războiul din Ucraina, atât de aproape de Europa democrată, a fost un șoc pentru toți. Din 1945 nu a mai existat o confruntare militară de o așa anvergură pe bătrânul continent. Mass-media și social media au fost monopolizate de acest subiect de mai bine de o lună. Urmărind mai multe platforme social media, am rămas surprins să văd câțiva atei/agnostici afirmând că și-ar fi dorit ca Iadul să fi existat în aceste momente pentru cei ca Putin.

O altă persoană care se identifica drept ortodoxă, fără a fi prea sigură de doctrină, spera că Iadul există pentru ca preoții ortodocși ruși care susțin războiul, pentru ca să fie pedepsiți pe măsura păcatului lor. Nu sunt persoane cunoscute spațiului public, sunt pur și simplu câteva reacții disparate pe care le-am citit pe platformele sociale.

Am văzut afirmațiile ca pe o tânjire după o dreptate mai mare, o dreptate pe care noi, oamenii, nu o putem realiza. Până la urmă, dacă Putin va muri, oare moartea, dacă nu există viața de apoi, poate fi considerată dreptate? Și cel bun, și cel rău o să moară oricum. Și cel bogat, și cel sărac o să moară. Moartea e soarta tuturor, deci nu poate fi considerată o formă de dreptate. Moartea celui nelegiuit înseamnă, în cel mai bun caz, încetarea nedreptății pentru cei care sunt în viață, nicidecum dreptate pentru cei care au suferit de pe urma persoanei respective. În fiecare dintre noi există o dorință după dreptate. Iar lumea în care trăim este plină de nedreptăți, mai mari sau mai mici.

Din dorință de dreptate s-au născut acele comentarii, pe fondul nedreptății crase care se întâmplă în războiul din Ucraina. Sigur, nedreptățile trec dincolo de granițele Ucrainei, iar în multe situații au fost și mai mari decât ce vedem la știri. Nedreptățile nu sunt făcute, cu siguranță, doar de Rusia. Ceea ce vreau să scot în evidență este că toți tânjim după dreptate. Ne dorim ca cei care le-au produs suferință nedreaptă altora să sufere la rândul lor. Mai ales cei care ne-o provoacă nouă. Suntem cu toții conștienți că până și cele mai avansate sisteme de justiție falimentează în a livra dreptatea. Justiția o face omul, dreptatea o (va) face Dumnezeu.

Chiar dacă Iadul e un concept care pare îngrozitor, e în natura noastră a tuturor să ne revoltăm împotriva nedreptăților crase. Avem un grad de toleranță pentru micile nelegiuiri, dar crimele de război și genocidul ne repugnă în aceste zile. Ne dorim dreptate pentru victime. Există o categorie de nedreptăți care fac ideea Iadului tolerabilă chiar și pentru cei care nu acceptă existența lui Dumnezeu sau se îndoiesc de ea. Violatorii, pedofilii, criminalii în serie, naziștii au făcut atrocități și nedreptăți atât de mari încât acțiunile lor fac Iadul să pară o pedeapsă dreaptă. Aceasta reflectă însă ideea noastră despre dreptate și nedreptate, privind din perspectiva standardului moral personal. Însă Dumnezeu are un standard diferit de oameni. Acesta este standardul care ar trebui să ne intereseze, iar dorința noastră după dreptate totală nu poate fi împlinită decât de către Dumnezeu.

Beni Cruceru pentru Edictum Dei

Sursa foto: Photo by Julia Rekamie on Unsplash 

Read it Later

Donează online și susține Edictum Dei.

Donează

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment

Go to Top
Add Comment
Loading...

Post comment

Cancel
Viewing Highlight
Loading...
Highlight
Close