Este Ajunul Crăciunului, iar noi am ajuns la finalul călătoriei noastre spre lumină, din acest an. Cu voia Domnului, mâine vom prăznui întruparea Domnului nostru Isus Hristos. Pentru această ultimă meditație, am ales „să înmânez microfonul”, din nou, Sf. Efrem Sirianul. Acesta are să ne spună câteva lucruri despre care ar trebui să ne fie conduita, gândurile și inima în seara, dar și în ziua de Crăciun. Să îl ascultăm! Vă promit că o vom face și de data aceasta cu folos!
„Senină e noaptea în care a răsărit Cel curat, Care a venit să ne însenineze; să nu amestecăm în veghea noastră ceva ce ar putea să o tulbure.
Calea urechii să se netezească, privirea ochiului să se limpezească, cugetul inimii să se sfințească, rostirea gurii să se curățească.
Să ne alegem cuvintele în această zi a mântuirii; să nu rostim nimic de prisos, ca să nu fim noi de prisos pentru ea!
Aceasta e noaptea împăcării; nimeni încruntat și întunecat să nu fie în ea; în această noapte care dă pace tuturor, nimeni să nu amenințe și să facă tărăboi.
Aceasta e noaptea Celui Blând; nimeni să nu fie amar și aprig în ea! În această noapte a Celui smerit, nimeni să nu fie trufaș și mândru.
În ziua aceasta a iertării, nimeni să nu-și răzbune vreo greșeală! În această zi a bucuriei, să nu împărțim dureri!
În această zi blândă, să nu fim aprigi! În această zi liniștită, să nu fim arțăgoși!
În această zi în care Dumnezeu a venit la păcătoși, cel drept să nu se ridice în cugetul său mai presus de cel păcătos.
În această zi în care Domnul a toate a venit la robii Săi, să se plece și stăpânii în iubire spre robii lor!
În această zi în care Cel Bogat a sărăcit pentru noi, să-l lase și bogatul pe cel sărac să ia parte la masa lui!
În această zi ni s-a arătat un dar pe care nu l-am cerut. Să dăm, așadar, milostenie celor ce ne-o cer cu glas mare!
Aceasta e ziua care a deschis rugăciunilor noastre ușa înaltului cerului. Și noi să deschidem ușile noastre celor ce ne-au greșit și ne roagă de iertare.
Astăzi Dumnezeirea S-a întipărit pe Sine Însăși în umanitate, ca și umanitatea să se întipărească și să se facă podoabă în pecetea Dumnezeirii!
Textul este preluat din „Imnele Nașterii și Arătării Domnului”, de Efrem Sirianul, trad. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2010, p. 23-25.
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter