Bonhoeffer: pastor, martir, profet, spion!

Am finalizat astăzi, la 77 de ani de la moartea sa, cartea lui Eric Metaxas, Bonhoeffer: pastor, martir, profet, spion.[1] Cele peste 700 de pagini (în limba engleză peste 600 de pagini) sunt imposibil de prezentat într-un articol atât de scurt, dar voi consemna câteva aspecte care m-au răscolit pe parcursul lecturii. Voi insera și scurte citate din alte scrieri, care merită tot efortul lecturii.

Moartea și prioritățile vieții

            Vino acum, sărbătoare supremă pe calea spre libertate veșnică;

            moarte, aruncă deoparte lanțurile grele și dărâmă zidurile trupului nostru vremelnic,

            zidurile sufletelor noastre orbite,

            ca să vedem, în sfârșit, ceea ce aici ne este încă ascuns.

            Libertate, cât te-am căutat prin disciplină, prin acțiune și suferință;

            Dar acum, murind, te putem admira revelată în Domnul. (p. 633)

Dietrich provenea dintr-o familie proeminentă atât pe line paternă, cât și pe linie maternă. Fratele său, Karl, va lucra împreună cu Einstein, iar un alt frate, Klaus a ajuns principalul jurist al companiei Lufthansa. Alți membri ai familiei lărgite ocupau funcții importante în guvernul Germaniei. În timpul copilăriei lui Dietrich, familia nu frecventa biserica. Dar moartea celor apropiați poate să ne schimbe prioritățile. Moartea unor verișori și apoi a fratelui său Walter i-a determinat pe cei tineri din familie să discute seara în pat despre moarte și eternitate. Bonhoeffer și-a anunțat familia că s-a decis să urmeze teologia, și nu muzica, împotriva așteptărilor familiei și a prietenilor. L-a avut ca profesor pe Adolf von Harnack, a fost prieten cu Karl Barth și cu episcopul George Bell. A refuzat o viață academică și s-a dedicat formării unor pastori tineri prin intermediul unui seminar ilegal. S-a împotrivit Bisericii Evanghelice Germane care jurase credință lui Hitler și a contribuit la nașterea Bisericii Mărturisitoare, o mișcare de opoziție care a apărut în cadrul Bisericii Evanghelice. Lipsit de orice fel de aer de superioritate a avut relații cordiale cu studenții săi, i-a ajutat financiar și a cerut să i se spună frate, deși era directorul seminarului.

Biserica și viața comunității creștine

În prezența unui psihiatru pot să fiu doar un om bolnav; în prezența unui frate credincios pot să îndrăznesc să fiu un păcătos. Psihiatrul mă vede ca și cum nu ar fi Dumnezeu. Fratele mă vede așa cum sunt… în fața unui Dumnezeu care judecă, dar care și iartă, prin crucea lui Cristos.[2]

Călătoria în Italia (Roma) l-a ajutat să înțeleagă conceptul de biserică, „a văzut ilustrarea vie a faptului că biserica se situează deasupra rasei și a identității naționale” (p. 90). În urma acestei călătorii și-a pus întrebarea căreia a încercat să îi găsească un răspuns toată viața lui: ce este biserica? A devenit ulterior parte a mișcării ecumenice din Europa.

În Paris a fost surprins să vadă că prostituatele participau la slujbă, împreună cu clienții lor și a afirmat că: „îmi este mai ușor să-mi imaginez un ucigaș sau o prostituată care se roagă, decât un vanitos care se roagă. Nimic nu se împotrivește mai mult rugăciunii decât vanitatea”. Bisericile din New York l-au dezamăgit prin orientarea lor liberală. Nașterea din fecioară, învierea, divinitatea lui Cristos, ispășirea, minunile și Biblia erau serios puse sub semnul îndoielii. Și-a găsit împlinire în predicile și muzica negrilor, desconsiderate de contemporanii lui.

Pentru Bonhoeffer predicarea era sacramentus verbi (sacramentul cuvântului): argumentul nu ar fi atât de mult cultul sau biserica, cât întruparea însăşi a lui Cristos. Bonhoeffer credea că Cristos cel întrupat vine la noi din textul Scripturii, în predică. În responsabilităţile unui pastor, predicarea e prioritară faţă de orice[3]. În cursurile sale pentru studenţi, a pus un accent considerabil pe supremaţia textului biblic în amvon, pe „domnia textului” şi pe înţelegerea cristocentrică a predicii. Prima sa predică a ţinut-o la vârsta de 19 ani, iar cu câţiva ani înainte de moartea sa a afirmat că dacă ar şti că ar mai avea de trăit doar şase luni, ar continua să predea teologie şi să predice[4]. Activitatea pastorală și preocuparea pentru binele Bisericii a fost preocuparea sa neîntreruptă.

Etica, tiranul și crima!

Comentând asupra fericirii din Matei 5, „faceți bine celor ce vă urăsc” Bonhoeffer se întreabă: „unde oare în lume există o nevoie mai adâncă și care răni și suferințe sunt mai grele decât cele ale dușmanului nostru? Pentru cine este facerea de bine mai necesară și mai binevenită decât pentru dușmanul nostru?”.[5]

La doar două zile după ce Hitler a fost ales cancelar, Bonhoeffer a rostit la radio o afirmație profundă și totodată profetică: „Pericolul înspăimântător al vremurilor prezente se găsește în faptul că mai presus de dorința după autoritate… uităm că omul stă singur înaintea autorității ultime și că oricine comite acte de violență aici, împotriva omului, păcătuiește împotriva legilor eterne și își asumă o autoritate supraumană, o autoritate care până la urmă îl va zdrobi!”. Mai târziu a fost implicat activ ca spion într-un complot care urmărea să-l asasineze pe Hitler, acțiune ce a dus la detenția și executarea sa. În Etica sa, Bonhoeffer susține că este responsabilitatea reprezentanților Bisericii să numească păcatul pe nume, și să-i avertizeze pe oameni cu privire la păcat; dacă biserica nu face asta, atunci e vinovată față de sângele celor răi.[6]

Eric Metaxas nu se mulțumește doar cu sutele de pagini bine documentate despre viața lui Bonhoeffer! În finalul tomului te provoacă să răspunzi la întrebări „supărătoare”, izvorâte din viața eroului Bonhoeffer:

Cât timp petreci tu gândindu-te la veșnicie? Este chemată biserica să vorbească împotriva guvernului atunci când acțiunile acestuia sunt criticabile? Când ai luat o decizie importantă care să fi intrat în conflict cu așteptările pe care toți le aveau de la tine? Care este ideea ta de biserică? Care este opinia ta despre „separarea bisericii de stat”? Există minciuni necesare? Este greșit să lupți într-un război?

O ultimă întrebare pe care Metaxas nu o ridică, dar la care mă simt provocat să răspund… și să te provoc să răspunzi și tu: Dacă azi ai avea ocazia să te implici în asasinarea unui dictator ucigaș (Putin) ai accepta? Ai avea rețineri pentru că ești creștin?

[1] Traducerea cărții a apărut la Editura Scriptum din Oradea în 2016.

[2] Life together, traducere de John W. Doberstein (New York: Harper & Row Publishers, 1954), 111.

[3] Ian Stackhouse, „The text have more than enough thoughts”, în eds. Ian Stackhouse şi Oliver D. Crisp, Text Message: The centrality of Scripure in preaching (Cambridge: The Lutterworth Press, 2014), 22-24.

[4] Gean D. Stroud, Preaching in Hitler Shadows: Sermons of Resistance in the Third Reich (Grand Rapids: Eerdmans, 2013), 39-40.

[5] Costul uceniciei, traducere de Ligia Taloș (Cluj-Napoca: Peregrinul, 2009), 138.

[6] Ethics, traducere de Neville Horton Smith (London: S.C.M. Press, 1995), 344.