Este greu să suporți batjocura! În unele situații, dacă am putea alege, am opta mai degrabă pentru o palmă. Patima Domnului nostru Isus Hristos presupune revărsarea unui potop de batjocuri asupra Sa. Iudeii și mai marii lor Îl batjocoresc; ostașii romani Îl batjocoresc; trecătorii Îl batjocoresc și la fel face chiar și unul dintre tâlharii răstigniți alături de El. De ce? Acolo, pe cruce, Domnul nostru îndură ocara noastră! În El, nu există nimic vrednic de ocară, dar El ia asupra Sa păcatele noastre, astfel că devine un condamnat expus rușinii publice. Autorul Epistolei către Evrei ne reamintește însă că acum, odată ce El s-a identificat cu ocara noastră, suntem chemați ca, la rândul nostru, să ne identificăm cu ocara Lui, adică „să ieșim afară din tabără la El și să suferim ocara Lui” (Evrei 13:13).
În textul citit azi, apostolul Petru indică una dintre modalitățile prin care ne putem identifica cu ocara Lui: „De aceea se miră ei că nu alergați la același potop de desfrâu și vă BATJOCORESC” (vezi v. 4). Este, în mod ciudat, ocara generată de o viață înnoită. În viața credincioșilor, a existat o vreme în care nu au fost confruntați cu genul acesta de ocară. A fost vremea în care trăiau mânați de impulsurile firii, în conformitate cu „voia neamurilor”: „Ajunge, într-adevăr, că în trecut ați făcut voia neamurilor și ați trăit în desfrânări, pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și în slujiri idolești neîngăduite” (vezi v. 3). Acum însă, credincioșii își rânduiesc viața în conformitate cu „voia lui Dumnezeu”: „Pentru ca în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu” (vezi v. 2).
Cum evaluează lumea această schimbare? Pentru început privește cu mirare, dar foarte curând aceasta se transformă în batjocură. Identificarea cu Hristos, cu caracterul și cu conduita lui, nu va atrage în această etapă lauda, ci ocara. Oamenii vor batjocori ceea ce este diferit și ceea ce le este superior din punct de vedere moral. O lume decăzută va aprecia decăderea și va disprețui neprihănirea.
Se nasc, în acest punct, câteva întrebări.
De la cine dorim să primim aprobarea? În cele din urmă, părerea cui are o greutate atât de mare pentru noi, astfel încât să ne modeleze viața în mod practic? 1 Petru pune în contrast trăirea „după voia lui Dumnezeu” cu „trăirea după voia neamurilor.”
Mai apoi, ar trebui să ne întrebăm cu care împărăție dorim să ne potrivim. Cele două sunt opuse, așa că o vom alege pe una în detrimentul celeilalte. Cei care aleg să se integreze în lumea de acum, vor descoperi cu groază că nu se potrivesc Împărăției care va fi așezată de Hristos. De aceea, autorul Epistolei către Evrei ne cheamă „să ieșim afară din tabără”, înțelegând că noi nu avem aici o cetate stabilă („stătătoare”), ci suntem în căutarea celei cerești (vezi Evrei 13).
Și, bineînțeles, trebuie să ne întrebăm când dorim să primim răsplătirea și aprecierea. Da, spune Petru, poate că acum suntem încercați în fel și chip, dar „încercarea credinței noastre” va avea ca urmare „lauda, slava și cinstea.” Când? „La arătarea lui Isus Hristos!” (vezi 1 Petru 1:7). Da, acum avem parte de ocară, dar la arătarea Sa vom primi Slava: „Dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți și la arătarea slavei Lui” (1 Petru 4:13).
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter