Andrew Tate, simptom al revoluției sexuale

Pe 29 decembrie, autoritățile române i-au arestat pe Tate și pe fratele său la conacul lor din București sub acuzația de trafic de persoane. Șase femei l-au acuzat pe Andrew Tate (și pe alți suspecți) că au condus o schemă de  tip „lover-boy” în care convingeau femeile că doresc o relație, dar apoi le forțau să apară în videoclipuri pornografice. El rămâne în închisoare fără drept de cauțiune, fiind acuzat de viol și trafic sexual.

Statutul lui Tate ca celebritate internațională pe Internet face ca acest caz să fie mai mult decât o poveste locală. Este esențial să înțelegem de ce el este extrem de popular în rândul bărbaților de astăzi. Tate și-a câștigat banii transformându-și partenerele romantice în „camgirls” și vânzând corpurile acestora celor care le vizualizau online. Pe o secțiune a site-ului său, acum ștearsă, care prezintă tacticile sale altor bărbați, Tate a scris:

„Am condus un studio de webcam timp de aproape un deceniu, am avut peste 75 de fete care au lucrat pentru mine, iar modelul meu de afaceri este diferit față de 99% dintre modelele proprietarilor de studiouri de webcam. Peste 50% dintre angajatele mele au fost de fapt prietenele mele de atunci și, dintre toate prietenele mele, NICIUNA nu a lucrat în industria divertismentului pentru adulți înainte de a mă cunoaște. . . Treaba mea era să întâlnesc o fată, să merg la câteva întâlniri, să mă culc cu ea, să testez dacă este de calitate, să o fac să se îndrăgostească de mine până la punctul în care să facă tot ce îi spun eu și apoi să o pun pe o cameră web pentru a ne îmbogăți împreună.”

Andrew Tate este un simptom al crizei de masculinitate din cultura noastră, mai degrabă decât o soluție la aceasta. El este un proxenet autointitulat care spune că este „prea deștept pentru a citi”. Dar ceea ce face el este să „câștige”. Conduce mașini de lux, zboară cu avioane private, locuiește în vile de lux și petrece în zeci de țări. În tot acest timp, el se comercializează pe sine ca un oponent al „degenerării occidentale”, în timp ce vinde cu nerușinare un alt tip de degenerare ca răspuns.

Tate este în mod fundamental o creație a momentului actual. Deoarece cultura noastră post-revoluție sexuală susține neutralitatea de gen și condamnă masculinitatea tradițională, el poate susține misoginismul deschis și pretinde că apără tradiționalismul și masculinitatea. El poate susține că opiniile sale neplăcute atrag reacții negative doar pentru că sunt disidente; că nu este un ticălos, ci un realist plin de eroism. El administrează site-uri pornografice în ciuda faptului că susține că toată lumea ar trebui „să trăiască sincer cu Dumnezeu și cu sine”; spune că iubește „țările super-religioase”, chiar dacă acestea impun un fundament al moralității după care el nu dorește să trăiască. Dar pentru că îi înfurie pe progresiști și pretinde că luptă pentru „adevăr”, el  a scăpat frecvent cu aceste afirmații fără nicio împotrivire din partea celor care îl intervievau.

Popularitatea lui Tate ne amintește că într-o societate frecvent ostilă masculinității tradiționale, apar oportunități profitabile pentru escroci de a acumula influență prin vânzarea de produse cu adevărat toxice. Tate le spune bărbaților să își reia viața și să își afirme controlul – în detrimentul femeilor. În gândirea sa nu există sacrificiu de sine reciproc și creștin. El spune că societatea noastră vrea să îi mențină pe tinerii bărbați „săraci, slabi, mulțumiți și singuri” –, dar își face banii din pornografie și cazinouri, facilitând dependențele care facilitează întocmai acest lucru. Pretinsa sa convertire la islam a fost o încercare patetică de a obține credibilitate de la o viziune asupra lumii care speră că îl va ajuta să se costumeze în războinic antic, mai degrabă să apară ca un traficant promiscuu de pornografie care stăpânește algoritmii social media.

În urma revoluției sexuale, creștinii au cerut o întoarcere la valorile pe care le-am abandonat – și mulți au crezut că o altă mișcare de revoluție va aduce în cele din urmă acest lucru. Dar, într-o cultură aruncată în haos de implozia infrastructurii noastre morale, vedem cum apar mai multe tipuri de răspunsuri. Există stoicismul de auto-ajutorare al lui Jordan Peterson și critica feministă de bun simț a lui Louise Perry (a se vedea cartea sa The Case Against the Sexual Revolution). Și apoi există Andrew Tate, o creatură a revoluției sexuale care pledează pentru masculinitate fără virtute, forță fără tandrețe și cruzime ocazională prin dreptul de cucerire. Popularitatea sa este un indiciu că, în societatea noastră post-creștină și plină de pornografie, această cale particulară s-a dovedit a fi atractivă pentru mase de tineri confuzi. Acești bărbați doresc, așa cum au dorit întotdeauna bărbații, să fie eroi – dar într-o societate care nu le-a lăsat nicio îndrumare sau cale pentru a atinge adevăratul eroism, mulți se agață de promisiunile false ale lui Andrew Tate.

Un text de Jonathon Van Maren