Am găsit agenda lui… Isus

Am găsit agenda lui Isus… se găseşte pe toate drumurile. M-am gîndit la chestia asta acum cînd evaluez anul care a trecut şi fac planuri pentru cel nou. M-am surprins gîndindu-mi agenda la fel ca înainte de îmbolnăvire: evenimente şi activităţi. Locuri exacte, planificări riguroase, acţiuni ciclice, făptuiri ritmice.Tot încercam să le potrivesc în calendar. Uneori agenda îmi sună: “activităţi suprapuse”. Anul meu este deja prevăzut şi previzibil. M-am oprit…

Discutam zilele trecute cu un prieten drag despre felul în care ne-am petrecut ultimul an. Am fost concentraţi pe agendele noastre cu evenimente, activităţi, locuri exacte şi ore fixe. Mă uit la Domnul Isus, la apostolul Pavel şi ce descopăr?

1. Agenda lor a fost concentrată pe oameni şi zone

Isus avea de mîntuit o lume întreagă! Cum de avea timp „să piardă” cu Samariteanca, o ratată? Cum de-a putut „pierde nopţile” cu unul ca Nicodim? Isus n-a avut întîlniri programate în agendă, nu „s-a uitat la ceas” în timp ce vorbea cu oamenii, nu şi-a cerut niciodată scuze că trebuie să plece la altă întîlnire, pentru că îl aşteaptă Marele Preot. A stat cu vameşii în loc să stea în pridvorul templului, a stat la masă în loc să fie la lectură. Tot timpul nepotrivit şi tot locul nepotrivit. Calcă în regiuni interzise şi stă de vorbă cu oameni stigmatizaţi. Credeţi sau nu, chiar şi Nicodim era un astfel de „interzis”!

2. Fiecare perioadă arată focalizarea pe un singur lucru

Dacă ne uităm la călătoriile Domnului şi ale Apostolului Pavel mai descoperim ceva uimitor: fiecare an este dedicat unui proiect, fiecare perioadă arată focalizarea pe un singur lucru sau zonă geografică. Apostolul Pavel stă o perioadă să îi ucenicească pe Aquila şi Priscilla. O perioadă stă cu Timotei, alta cu Marcu… Stă într-o anumită zonă şi face o anume activitate. Pierde timpul! De ce nu călătoreşte tot timpul? De ce stă şi coase corturi? De ce nu îşi foloseşte pregătirea şi înţelepciunea la altceva?

Nu observaţi?!! Avem doi supracalificaţi care pierd timpul făcînd lucruri sub calificarea lor, zonal, rural, exterior, în afara mainstream-ului? Isus spală picioare puturoase. Pavel coase corturi de păr de capră şi cămilă. Nepotrivite îndeletniciri pentru nişte oameni care au schimbat lumea! Isus şi Pavel au timp pentru lucrurile mici, pentru anonimi, pentru cei fără de nume şi fără de faţă. Au loc şi timp pentru cei care nu fac rînduiala şi ordinea momentului. Numai la judecată şi la moarte s-au întîlnit cu oficialii ţării! Pilat şi Agripa şi Felix n-au primit temenelele şi delegaţiile şi scrisorile de acreditare nici din partea lui Isus şi nici din partea Apostolului Pavel.

3. Am mai descoperit ceva

Nu există frustrare în Evanghelii că planurile s-au modificat. Furtuna este la locul potrivit, moartea lui Lazăr nu strică planurile Domnului, numai i le împlineşte. Arestarea lui Pavel nu îl opreşte pe acesta din lucrare, îi aduce şi mai mare nădejde, bucurie şi are timp berechet să gîndească strategic.

Domnul Isus nu îşi gîndeşte viaţa în ore, ci în perioade timp, în intervale. Domnul nostru nu îşi gîndeşte prezenţa în locuri de întîlnire, ci în regiuni, în zone. Intervalul, perioada, regiunea, zona, acestea sînt măsurile pentru spaţiu şi timp în Evanghelie. De ce sîntem aşa de stresaţi noi? Pentru că ne măsurăm viaţa în minute, în fragmente mici de timp, mîncăm firimiturile care cad de la masa lui Cronos.

Pentru că ne aflăm la locuri exacte, ne limităm la spaţii mici. Viziunea noastră nu trece de orele care urmează, de săptămîna următoare, luna în curs şi de anul care vine. Domnul nostru lucrează la „vremea secerişului” (ce spaţiu larg, ce interval generos!). Viziunea noastră este redusă la „ora de birou” (ce spaţiu redus, ce fărîmă de timp!)…

Marius Cruceru, pentru Edictum Dei

Sursa foto: Austin Ban on Unsplash