Autorul Proverbelor spune: ”Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.” (Proverbe 25:2). Relatarea biblică a realității, și anume că Dumnezeu a creat o lume care poate fi cunoscută de către oameni, explică determinarea omului în a investiga și învăța despre lumea înconjurătoare. De asemenea, justifică folosirea revelației universale în timp ce căută să cunoască lumea creată, prin diferitele ramuri ale științei.
Biblia nu este anti-știință, ci mai degrabă explică de ce știința are sens. Uneori, Biblia ne lasă să aruncăm o privire care luminează unele probleme nerezolvate ale științei. Acest lucru este valabil și în cazul distrugerii orașului Lachis de către asirieni, eveniment descris în cartea Împăraților. Relatarea acestui eveniment – descris cu acuratețe în Biblie – oferă cercetătorilor o sursă de încredere pentru a putea răspunde la două dileme: una de natură geofizică și alta arheologică.
Yoav Vaknin, de la Universitatea din Tel Aviv, a condus o echipă de cercetători în Tel Lahish pentru a măsura magnetismul. Când împăratul asirian Sanherib a incendiat Lachisul în 701 î.Hr, a influențat câmpul magnetic al mineralelor din unelte, podea și vase de lut. Pe măsură ce s-au răcit, aceste artefacte s-au aliniat câmpului magnetic al Pământului, formând o amprentă clară a câmpului magnetic din acea locație în momentul respectiv.
Acest lucru este în strânsă legătură cu un progres în arheologie, facilitat de Biblie. Din motive necunoscute, datarea cu radiocarbon nu este exactă în perioada 800-400 î.Hr., o perioadă istorică cunoscută ca “platoul Hallstatt”. Curba datelor generate de carbon a acestei perioade este distorsionată, aplatizându-se unde nu ar trebui. Ca rezultat, oamenii de știință nu pot să dateze cu carbon obiecte dintr-o perioadă însemnată a istoriei.
Descoperiri ca cea de la Lachis oferă o nouă modalitate de datare prin paleomagnetism, un proces care folosește informațiile magnetice din siturile arheologice pentru a le determina vechimea. Paleomagnetismul depinde de informații exacte, stabilite independent, din istoria antică. Scriptura oferă acest fel de informații, mereu și mereu.
Aceasta nu este prima dată când exactitatea Bibliei a fost dovedită. Vechiul Testament a vorbit despre existența unor comunități antice precum hetiții cu mult înainte ca cineva să fi descoperit indicii despre cultura lor. Descrierea biblică a asasinării împăratului asirian Sanherib coincide cu relatarea fiului acestuia, Assarhadon. În ruinele orașului Ierihon, mulți arheologi cred că există dovezi ale unui colaps structural subit. Acest lucru este relatat întocmai în cartea Iosua, unde este descrisă distrugerea orașului.
Bineînțeles, rămân multe mistere și întrebări despre cum anumite piese arheologice se potrivesc Bibliei. Cercetatorul și arheologul evreu Nelson Gluek spune: “Putem afirma cu convingere că nicio descoperire arheologică nu a contrazis afirmațiile Bibliei, ci au confirmat cu tărie ceea ce aceasta susține.”
Nu este de mirare, dat fiind faptul că religia creștină este puternic înrădăcinată în istorie. Biblia descrie lucruri reale, chiar și cele care s-au petrecut în antichitate. Aceste relatări ne ajută să rezolvăm misterele lumii în care trăim.
John Stonestreet și Kasey Leander, Breakpoint
Sursa foto: Photo by Jeremy Bezanger on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter