Soția mea și cu mine am avut o revelație recent. Le ceream copiilor noștri să scoată vasele curate din mașina de spălat, dar nu le ceream să o încarce din nou cu cele murdare din chiuvetă. “Sunt mici”, ne-am gândit. “E suficient să facă doar atât”. La ce ne gândeam? Le-am pus apoi pe umeri și a doua jumătate a acestei sarcini casnice și am căpătat ceva timp liber pentru noi. Nu numai atât, dar le-am oferit și șansa de a deprinde o nouă abilitate care le va fi de folos odată ce vor deveni adulți. Câștig de ambele părți!
Este foarte util să înveți cum să gestionezi treburile de zi cu zi. Dar există abilități mai importante pe care copiii noștri trebuie să le deprindă în timp ce sunt în grija noastră, abilități mai relevante decât cum să împăturească hainele, să tundă iarba și să curețe corect o toaletă. Copiii mei sunt suficient de mari pentru a exersa abilitățile de viață care îi vor transforma în adulți iubitori, grijulii și maturi. Iată 5 abilități esențiale pentru fiecare copil:
1. Să știe să își ceară scuze.
Cu excepția cazului în care copilul tău nu face niciodată nimic greșit, el sau ea va avea o mulțime de ocazii pentru a spune: “Îmi pare rău”. În casa noastră, auzim scuze aproape zilnic. Un cuvânt tăios poate rănește sentimentele cuiva. Sucul vărsat strică un proiect școlar. O lovitură de minge de fotbal nepotrivită provoacă întinerește un ochi. Lista accidentelor continuă la nesfârșit. Atunci când copiii își cer scuze, demonstrează că pot fi tandri. Nu cred că cineva vrea să crească un copil egoist. Să creștem copii cărora le pasă de ceilalți ar trebui să fie scopul nostru ca părinți. Învață-i cum, de ce și când să își ceară scuze. Dă un exemplu de utilizare a acestei abilități indispensabile, iar ei te vor copia.
2. Să știe să respecte toate punctele de vedere.
Îți amintești această regulă de aur? “Tratează-i pe ceilalți așa cum vrei să fii tratat” este o lecție minunată, pe care Iisus ne-a dat-o în Matei 7. A-i trata bine pe ceilalți reprezintă fundamentul respectului și una dintre abilitățile de viață pe care trebuie să le încurajăm, deoarece conduce la armonie, unitate și deschidere.
3. Să aibă grijă de cei mai puțin norocoși.
Unul dintre cele mai satisfăcătoare lucruri pe care le-am făcut cu copiii mei a fost să merg cu mașina prin oraș și să împart sandvișuri persoanelor fără adăpost. Oferirea unei mese unor oameni care adesea sunt trecuți cu vederea a avut un impact puternic asupra copiilor mei. Proverbe 14:21 spune: “Cine îşi dispreţuieşte semenii păcătuieşte, dar binecuvântat este cine are milă de cel nevoiaş.” Vreau ca copiii mei să își dezvolte nu numai abilitatea de a vedea oamenii mai puțin norocoși din jurul lor, ci și de a fi ca o lumină în întuneric pentru ei.
4. Să observe când cineva suferă.
Este evident când cineva suferă fizic. Identificarea durerii emoționale poate fi mult mai dificilă. Dar prietenii și vecinii buni știu cum să vadă pe cineva care are nevoie de o încurajare. Atunci când cineva pare retras din punct de vedere social, suspină, alege izolarea în locul comunității, comunică mai puțin decât înainte sau, în general, pare dezinteresat de lucrurile care îi aduceau cândva bucurie, ar trebui să-i învățăm pe copii că aceste semnale de alarmă trebuie să ne tragă la acțiune. Copilul tău poate fi prietenul de care un coleg timid sau singuratic are nevoie.
5. Să se cunoască și să își explice viziunea asupra lumii.
Au copiii tăi credință? Știu ei de ce sau cum să o explice persoanelor care nu împărtășesc aceeași viziune? Ar trebui să o facă, conform 1 Petru 3:15, care spune: “Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă”. Copiii tăi trebuie să știe ce cred, dar și de ce merită să creadă ceea ce cred.
Un text de Bobby Lewis pentru All Pro Dad