Taina suferinței – meditație din Iov 1

Primul capitol al cărții este structurat în trei scene pe care le vom aborda pe rând, în cele ce urmează:

Scena 1:

Începutul cărţii Iov este oarecum învăluit în mister. Acţiunea se desfăşoară într-un loc şi într-un timp foarte îndepărtate, în legătură cu care nu putem face decât presupuneri. Este posibil ca această învăluire în mister a contextului geografic și istoric să indice universalitatea experienţelor sale. Pentru că, să ne reamintim, experienţa suferinţei nu este legată de un anume timp, de un anume loc sau de anumite persoane, ci poate apărea oricând, oriunde şi în viaţa oricui.

Cartea ne prezintă un om care duce o viaţă tihnită, prosperă, și pe lângă care timpul curge liniştit. Este un om foarte bogat, un om cu o poziţie socială de invidiat şi cu o familie numeroasă, un semn clar al binecuvântării pentru vremurile respective. Până aici nu ne miră nimic: Iov este un om neprihănit şi nu putem decât să ne aşteptăm ca binecuvântările de sus să se reverse peste astfel de oameni. Se pare însă că această tihnă nu este decât liniştea dinaintea furtunii.

Scena 2:

În scena următoare, cortina este dată deoparte şi, preţ de câteva momente, ni se dă voie să privim la ceea ce se întâmplă în sferele cerești. Momentele acestea sunt rare şi de aceea extrem de preţioase. Astfel, ni se spune că în cer are loc un conciliu. Surprinzător, Satan este prezent acolo şi se manifestă destul de îndrăzneţ. Ce se discută acolo? Dumnezeu se laudă cu robul Său Iov, cu neprihănirea Sa. Satan nu poate să contrazică ceea ce Dumnezeu afirmă, întrucât neprihănirea lui Iov era una reală, autentică, așa că lui Satan nu îi rămâne decât posibilitatea de a contesta motivația neprihănirii sale. Ceea ce „Pârâșul” (Satan) Îi spune lui Dumnezeu, în esenţă, este că nu are niciun închinător adevărat. Că nimeni nu îl iubeşte pentru ceea ce este El şi chiar cei ce par să o facă procedează aşa doar din interes. Acesta este momentul critic în care Satan îi propune lui Dumnezeu un pariu cutremurător: testarea lui Iov prin distrugerea averii şi moartea copiilor săi. În mod surprinzător, Dumnezeu dă undă verde…

Scena 3:

În scena următoare, toate nenorocirile se prăvălesc peste Iov cu o viteză năucitoare. Acestea se succed cu repeziciune și sunt totale, după cum indică și cele două fraze care se repetă în această scenă: „Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis (…)”/ «Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre» (…)”. După ce toate nenorocirile au loc şi îi sunt anunţate, întregul cer este cu ochii pe Iov pentru a-i observa reacţia. Ce va face, ce va spune? Într-unul din cele mai sublime versete din Biblie, ni se spune că Iov se închină şi Îl binecuvântează pe Domnul, deși pariul celui rău fusese că „te va blestema în față”.

Sunt aici câteva aplicaţii extrem de importante pentru noi:

În primul rând, suferinţa poate fi rodul păcatului şi al necredinicoşiei, poate fi manifestarea judecăţii divine în viaţa noastră, dar nu este întotdeauna aşa. Suferinţa din viaţa lui Iov nu era un rezulatat al păcatelor comise de el, nu era o pedeapsă. În general noi ocolim cu multă grijă pasajele din Biblie care ne vorbesc despre  suferinţa omului neprihănit: Elisei care moare din pricina unei boli, suferinţa apostolului Pavel sau boala de stomac a lui Timotei. Ar trebuie să fim foarte precauţi atunci când emitem judecăţi cu privire la alţii sau poate că ar fi cel mai înțelept să nu le emitem. Ar trebui să respingem cu fermitate ciuma care se numeşte „Evanghelia prosperităţii” și care este atât de străină de Evanghelia lui Hristos, ce are în centrul ei… o CRUCE!

În al doilea rând, ești chemat să înțelegi că ceea ce contează în cele din urmă este perspectiva pe care Cerul o are asupra vieţii tale. Dumnezeu ia aminte la viaţa ta, numără, cântăreşte şi împarte (vezi Daniel 5). Viaţa lui Iov a fost supusă testului şi a fost găsită bună! Nici Satan nu a găsit nimic de obiectat! Asta da integritate! Cum este viaţa ta ?

În al treilea rând, există hotărâri ce se iau în sferele cereşti şi care au implicaţii pentru viaţa de pe pământ, fără ca noi să le cunoaştem. Cartea lui Iov subliniază adevărul că există o lume spirituală ce nu poate fi percepută cu simţurile noastre, dar care nu este mai puţin reală.  Este greu să păstrezi această perspectivă în lumea noastră, a cărei gândire a fost pătrunsă de materialism şi naturalism.

În al patrulea rând, textul ne amintește că suntem chemați la credincioșie, indiferent de circumstanțe. Mai mult chiar, ni se amintește nu doar că suntem chemați, dar și faptul că este posibil să rămânem credincioși, indiferent de circumstanțe. Iov este credincios lui Dumnezeu și în mijlocul prosperității, dar și în cea mai neagră zi a suferinței.

În al cincilea și ultimul rând, textul biblic te confruntă cu o întrebare: ce fel de închinător eşti tu? Închinătorii adevăraţi se închină şi când darurile sunt sistate sau chiar luate înapoi. Ei găsesc puterea de a binecuvânta Numele Domnului în orice situaţie, pentru că iubesc Dătătorul mai mult decât darul Său. Avem nevoie de acest adevăr în vremurile noastre, vremuri în care închinarea este asociată mai degrabă cu felurită stări, senzații chiar…