În siguranță, acasă! – devoțional din Psalmul 121

Plasat în acest context, psalmul ne aduce înainte un pelerin care privește cu îngrijorare înspre călătoria care îi stă înaintea: „Îmi ridic ochii spre munți…/De unde-mi va veni ajutorul?” (vezi v. 1). În drumul către Ierusalim, traversarea munților putea constitui o etapă primejdioasă a călătoriei. Acolo puteau fi ascunși tâlhari sau puteai destul de ușor să îți sucești sau chiar să îți rupi piciorul. Deși privește cu îngrijorare la călătoria care îi stă înainte, răspunsul nu întârzie să apară: „Ajutorul îmi vine de la Domnul,/ care a făcut cerurile și pământul” (vezi v. 2). Întrucât a făcut toate lucrurile, Dumnezeu este Stăpân peste toate!

Încrederea aceasta nu este ambiguă, ci este marcată de siguranță. Autorul psalmului nu își exprima dorințele sau speranțele, ci postulează anumite adevăruri pe care le socotește sigure: „Da, El nu va îngădui să ți se clatine piciorul;/ Cel ce te păzește nu va dormita./ Iată că nu dormitează, nici nu doarme/ Cel ce păzește pe Israel” (vezi v. 3 și 4).

Cât timp va avea pelerinul parte de această ocrotire? „Domnul este Păzitorul tău,/ Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă./ De aceea nu te va bate soarele ziua,/ nici luna noaptea./ Domnul te va păzi de orice rău, îți va păzi sufletul./ Domnul te va păzi la plecare și la venire,/ de acum și până în veac” (vezi v. 5-8). V. 8 răspunde, fără echivoc: ocrotirea va ține atâta timp cât ține și călătoria. Pelerinul are parte de ocrotire până când va ajunge la destinație. Lucrul acesta devine și mai clar atunci când privim la următoarea cântare a treptelor, Psalmul 122, unde pelerinul privește cu încântare Ierusalimul: „Picioarele mi se opresc/ în porțile tale, Ierusalime!” (vezi Psalmul 122:2). Într-adevăr Dumnezeu a fost credincios, „nu a îngăduit să i se clatine piciorul”, iar acum picioarele acestuia „s-au oprit în porțile Ierusalimului” (vezi Psalmul 121:3 și Psalmul 122:2).

Ce implicații are acest psalm pentru viața noastră? Cred că acest text ne reamintește că indiferent de cât de grea este călătoria către Ierusalimul nostru ceresc, vom ajunge în siguranță acasă! Chiar dacă vor exista primejdii și greutăți pe cale, Dumnezeu Însuși se va asigura că acestea nu sunt mai grele decât ceea ce putem purta. Câteodată, încercând, să străpungem cu privirea viitorul, suntem copleșiți de îngrijorare, precum pelerinii din vechiul Israel, care doreau să ajungă la templul din Ierusalim. Să ne liniștim inimile, conștientizând că, la fel ca ei, suntem în mâna Celui care „a făcut cerurile și pământul” (vezi v. 2). Dacă noi suntem copleșiți câteodată de stihiile acestei lumi, El niciodată, pentru că este Cel care a creat-o și care o susține.

Oare nu același adevăr este prezentat, magistral, de către apostolul Pavel, în Romani 8? „Totuși, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8:37-39).

Photo by Kyle Johnson on Unsplash